Ploaia n-a mai plâns
de ani de zile peste dealuri.
Cădea cu stropi răsunători,
dar nu plângea.
Dealurile râdeau
și o sorbeau cu veselie,
asemenea unor copii.
Aveau un suflet
pentru noi.
Avea mâini calde
și mă ținea de mână.
Sub acel cer era o pace
când Soarele se arăta,
iar frunzele foșneau firave
și iarba-n vânt se legăna.
Stai... și mai viseaz-o vreme!
E tot ce ți-a rămas in gând.
Prin sita ce acum se-așterne
Să nu pierzi vremurile-n vânt!
Scriu... pentru că nu e nimeni să audă. Dacă aș vorbi s-ar întrista mai mult cei care sunt deja triști. Aș striga cuvinte, aș spune cuvinte... și nici sutele de mii de cuvinte ale oamenilor nu sunt destule pentru viața unui om care a plecat. Nu a unui om oarecare, ci a unui om simplu care mi-a vorbit despre omenie. Un om pe lângă care am crescut. Pentru mine toate acele locuri vor fi altfel fără dumnealui, dar imi vor aminti de bunicul - Jucan Grigore.
Dumnezeu să-l odihnească și să-l pomenească în împărăția Sa!
3 comments:
erau 200 de m ficis.adik oricat alergam tot 200 ramaneau.
da..ma intreb ce-o fi in capu' meu
Imi place! :) Si imi plac si cele de pe site-ul ala.
In sfarsit un nume ( Jucan Grigore). Imi amintesc cu drag de dansul. Intamplarea ( sau poate nu ) face sa fiu din Nuseni si sa locuiesc langa Ocnita. De cand am descoperit , pur si simplu intamplator, acest blog , incerc sa descopar ceva de care sa ma leg , Numele tau , Alexandru , al surorii tale Corina ( care imi spune ceva , de care imi amintesc cum bunicul vostru o aducea cu mandrie de mana la biserica, copila fiind).Bunicul tau Jucan Grigore era de aceeasi varsta cu bunicii mei , ambii din Nuseni , si colegi in Consiliul Parohial de atunci. Cred ca ar fi deosebit de mandru sa vada acum ce aparator al Ortodoxiei este nepotul . Dumnezeu sa te ocroteasca pe tine si pe cei dragi tie.
Cu stima Preot Vasile Alexa - Pinticu , BN, Romania.
Post a Comment