"stiri externe"

Rusia vs. scutul anti-racheta american - click aici

Mesaj prezent

Roșia Montană

Aparent soluția la care mă gândeam eu pentru salvarea zonei Roșia Montana, despre care am scris în articolul precedent este o soluție ilegală. De ce? Pentru că "stăpânii" aleși ai lor au decis să fie astfel declarând zona ca fiind zonă monoindustrială. Oare câtă mită au primit? Sau ce procent le-au oferit "cadou"?

Lumea de mâine

De un timp mă bântuie niște gânduri. De fiecare data cand trec pe la câte o benzinărie să alimentez scooterul și văd prețul benzinei sub 12 Dkk/L îmi aduc aminte de Libia. În ziua în care a murit Gaddafi a scăzut prețul sub 11 Dkk și de atunci variază în jurul acestei valori. Ce este de înțeles din lucrul acesta?
În primul rand că trăim într-o lume căreia îi place să se numească civilizată, dar care, pentru propria-i bunăstare și progres își manifestă existența conform legilor junglei.
Mă gândeam de mai demult să scriu lucrurile acestea, dar până acum nu mi-am făcut timp.

Țiței - cuvânt însângerat al zilelor noastre, dar a cărui substanță susține întreaga civilizație.
Cât plastic vezi în jurul tău? În izolatii, jucarii, aparatură, unelte, etc.  Câte ambalaje acoperă produsele oricarui magazin? Trăim cu acest material în jurul nostru și suntem atât de obișnuiți cu el încât este ceva firesc și nici nu ne mai întrebăm oare prin ce procese a fost obținut și din ce substanțe? În ce măsură sunt țițeiurile implicate în obținerea plasticului? Acesta este un exemplu simplu, dar cine stă să se mai gândeasca?
Avem milioane de kilometrii de șosele, dar își pune cineva întrebarea: ce anume conține asfaltul?

Oare?

Aceste șosele sunt călcate zilnic de milioane de autovehicule... despre a căror funcționare știm cu toții ca se bazează pe combustibili obținuți prin rafinarea ț__________.
Dar oare ce implică producerea, transportul și vânzarea unui autovehicul? Printre altele resursa menționată mai sus.
O întrebare mai importantă ar fi probabil: Oare cât petrol este folosit în producția, transportul și comercializarea tuturor bunurilor pe care s-a ridicat civilizația noastră și care o susțin pe ea?



Politică morală și economie controlată.

Era o vreme când evreii erau nedoriți în lume pentru că ei sunt "poporul ales", iar în fața multora dintre ei noi suntem "goyim" și nu valorăm mai mult decât niște animale. Ar fi fost o aroganță cam mare pentru un om, dar și mai mare când aceasta este caracteristică unui întreg popor. Cei care au trecut prin holocaust s-au smerit, cei care au fost doar martori ai lui l-au folosit ca și obiect de propagandă anti-rasistă. Acesta însă este un alt subiect.

Cu ce suntem noi mai buni decât ei? Noi - țările Central si Vest-Europene împreună cu cele ale Americii de Nord? Probabil că fiind slugi ai celor mai sus menționați începem să învățăm de la ei. Am avut trupe în Irak, avem în Afganistan, Libia. Acestea sunt cele mai discutate zone pentru că acolo există conflicte, iar presa - în cautarea adevărului, dar cu precădere a bucăților senzaționale din adevăr - se concentrează acolo. Mai sunt însă și alte zone asupra cărora presa păstrează o ceață groasă - zone în care nu a fost întâmpinată o rezistență politică consistentă și prin urmare marile corporații ale lumii își fac acolo în deplină libertate exploatările murdare. Exemplu: Exxon-Shell in Darfur(Africa). Ne amintim cu siguranță și despre diamante. Ne mai amintim despre producția și exportul de cocaină din Africa de Sud. Dacă mai demult în Statele Unite africanii erau folosiți ca și sclavi, în ziua de astăzi lucrurile s-au schimbat. Acum ei sunt folosiți ca și sclavi la ei acasă în mod mai mult sau mai puțin direct.
Fapt divers: Întorcându-mă de la muncă cu autobuzul am avut anul trecut ocazia sa stau de vorbă cu un african despre niște aspecte sociale ale Africii. Îmi povestea cum la ei dacă mergi cu autobuzul, indiferent de ora zilei există riscul sa fie oprit autobuzul de către hoți înarmați, aceștia să intre și să-ți ceară banii, iar regula când așa ceva se întâmplă este ca toată lumea să lase privirea în jos pentru că cel care este observat că a privit fața oricăruia dintre infractori este împușcat pe loc fără milă și mai mult decât atât, să te împuște dacă n-ai nimic să le dai sau dacă nu le place fața ta. Îmi mai povestea cum predicatorii penticostali vin din occident, umblă în limuzine escortate și singurul lor scop acolo este să strângă bani, cu toate ca oamenii sunt săraci. I-am spus că am văzut poze cu peisaje foarte frumoase din Africa de Sud și mi-aș dori să trec cândva și pe acolo. Mi-a spus că aceea este o țară dură și sunt oameni care au mers acolo și nu s-au mai întors. L-a impresionat liniștea din Danemarca.
Revenind la subiec, o asftel de zonă prea puțin mediatizată și cu un viitor defavorizat este a noastră Roșia Montană în mod deosebit, dar mai mult sau mai puțin întreaga țară. Puterea din stat nu se mai implică. Își ia partea din taxe și impozite și își pune speranța în investitori străini. Puterea în România este o entitate parazită prin intermediul căreia se menajează scaune (în toate înțelesurile posibile... pentru că scaun este și cel care ocupă un scaun pe acolo). Ea are ce-i trebuie. Stăpânii noștrii nu rabdă foame. Ei se hrănesc din munca omului de rând și își iau cât vor ei din ea.
Când politicienii nu au un simț moral băncile și corporațiile exploatează această slăbiciune. Investitorii străini nu vin în România ca sa ajute în vreun fel oamenii ci ca să ii exploateze. 
Sunt sigur că oamenii care trăiesc în zona Roșia Montană vor accepta să lucreze pentru aceștia atâta vreme cât nu vor avea nici o altă ofertă mai bună.

Lumea de mâine
Există o grabă în desfășurarea unor evenimente pe plan internațional care după logica mea pot sa aibă ca și scop o consecință tragică. Nu spun ca vor avea, dar parcă așa "miroase".
Până acum SUA nu a intrat în conflict direct cu Iran. L-au folosit pe Saddam Hussein în acest scop, iar dupa razboaiele dintre Iran și Irak Națiunile Unite au aruncat sancțiunile economice asupra Irak-ului, iar Statele Unite s-au alaturat deciziilor ONU în a condamna Irak-ului. Prin urmare Saddam Hussein avea toate motivele să se întoarcă împotriva SUA din moment ce a fost folosit ca și marionetă, iar pe urmă ca și țap ispășitor.
Iran-ul are un program nuclear despre care există incertitudinea dacă acesta cuprinde doar energie electrică sau și armament. În imediata apropiere se află Pakistan și China - două state între care există relații bune, dar care ambele posedă armament nuclear. Relații apropiate există și între SUA și aceste două state.
NATO extinde programul anti-rachetă, iar intre Israel si Iran sunt tensiuni politice care nu par a se sfarși în viitorul apropiat. România a amânat cumpărarea de avioane F16 din lipsa de fonduri, dar cu toată criza financiară SUA investește în continuare mulți bani în armament. Rămâne de văzut ce se va întâmpla, dar evenimentele par să se precipite:
Egipt, Libia și probabil Siria nu peste mult timp. Dar în final? Iran?

Timshel

Fragment din traducerea în limba română a romanului "La răsărit de Eden" scris de John Steinbeck. L-am citit cu mulți ani în urmă, dar evenimentele ultimelor zile m-au făcut să simt ca este important să dau jos praful de pe acest dialog:

"― Mi se părea că omul care a putut concepe această măreaţă poveste, trebuia să ştie exact ceea ce voia să spună şi că nu poate fi o confuzie în exprimare.
― Zici "omul". Deci nu crezi că e o carte divină, scrisă cu degetul de cerneală al lui Dumnezeu?
― Cred că mintea care a putut să gîndească această poveste a fost o minte curios de divină. Am avut şi în China cîteva asemenea minţi.
― Voiam doar să ştiu, spuse Samuel. Aşadar nu eşti totuşi prezbiterian.
― V-am spus că devin din ce în ce mai chinez. Dar să continui. Am plecat la San Francisco la sediul asociaţiei noastre familiale. Aţi auzit de asta? Familiile noastre mari au centre unde orice membru al ei poate primi ajutor sau îl poate oferi. Familia Lee este foarte mare. Se îngrijeşte de membrii ei.
― Am auzit de asta, spuse Samuel.
― Vă gîndiţi la lupta chinezilor împotriva sclaviei fetelor?
― Da, cred că da.
― E o mică diferenţă, spuse Lee. M-am dus acolo pentru că în familia noastră există un număr de domni bătrîni veneraţi, foarte învăţaţi. Sînt gînditori foarte meticuloşi. Un om poate pierde ani întregi cîntărind o frază a învăţatului pe care voi îl numiţi Confucius. M-am gîndit că ar putea exista experţi în ce priveşte sensul cuvintelor care ar putea să mă îndrume. Sînt bătrîni simpatici. Fumează două pipe cu opium după-amiaza şi asta îi odihneşte şi le ascute spiritul, şi stau toată noaptea cu mintea limpede. Cred că nici un alt popor nu a fost în stare să folosească cum trebuie opiumul.
Lee îşi înmuie limba în băutura neagră.
― Mi-am supus respectuos problema unuia dintre aceşti înţelepţi, i-am citit povestea şi i-am spus ce am înţeles din ea. În noaptea următoare, s-a întîlnit patru dintre ei şi m-au chemat şi pe mine. Am discutat povestea toată noaptea.
Lee rîse.
― Cred că e caraghios, zise el. Ştiu că n-aş îndrăzni să povestesc asta multor oameni. Puteţi să vă închipuiţi patru domni bătrîni, cel mai tînăr are acum peste nouăzeci de ani, apucîndu-se să studieze ebraica? Au angajat un rabin învăţat. S-au apucat să studieze de parcă ar fi fost copii. Caiete, gramatică, vocabular, fraze simple. Puteaţi vedea ebraica scrisă cu cerneală chinezească şi cu pensula! Scrisul de la dreapta la stînga nu-i deranja atît de rău cum te-ar deranja pe dumneata, pentru că noi scriem de sus în jos. Ei aveau simţul perfecţiunii! Au mers la rădăcina problemei!
― Şi tu? spuse Samuel.
― Eu m-am ţinut alături de ei, minunîndu-mă de mintea lor mîndră şi limpede. Am început să-mi iubesc rasa şi pentru prima oară am dorit să fiu chinez. La fiecare două săptămîni mă duceam la o întîlnire cu ei, şi aici, în camera mea, am scris pagini întregi. Am cumpărat toate dicţionarele ebraice cunoscute. Dar domnii cei bătrîni mi-o luau mereu înainte. Nu peste mult timp, l-au întrecut pe rabin; el a adus un coleg al său. Domnule Hamilton, ar fi trebuit să asistaţi la unele nopţi de argumentări şi discuţii. Ce întrebări, ce analize, ce judecată frumoasă, ce judecată minunată. După doi ani, am simţit că putem să ne apropiem de cele şaisprezece versete ale capitolului patru din Geneză. Domnii mei cei bătrîni simţeau şi ei că vorbele acelea sînt importante ― "tu îl vei stăpîni" şi "tu să-l stăpîneşti". Şi iată aurul extras din mineritul nostru: "Tu poţi să-l stăpîneşti. Poţi să stăpîneşti păcatul". Bătrînii domni au zîmbit, au dat aprobator din cap şi au considera că anii au fost bine folosiţi. Asta i-a scos şi din carapacea lor chinezească, iar acum studiază greaca.
Samuel spuse:
― E o poveste fantastică. Am încercat să te urmăresc şi poate mi-a scăpat ceva. De ce este atît de important cuvîntul acela?
Mîna lui Lee tremură în timp ce umplu ceştile delicate. Şi o bău pe a lui dintr-o înghiţitură.
― Nu înţelegi? strigă el. Traducerea populară americană le ordonă oamenilor să învingă păcatul, şi păcatul poate fi numit ignoranţă. Traducerea lui King James face o promisiune în "tu îl vei stăpîni", dînd să se înţeleagă că omul va învinge cu siguranţă păcatul. Dar cuvîntul ebraic, cuvîntul timshel, "tu îl poţi stăpîni" îţi dă o posibilitate de alegere. Poate că e cel mai important cuvînt din lume. Asta înseamnă că drumul este deschis. Dreptul de a alege revine omului. Pentru că dacă e adevărat "îl poţi stăpîni", este tot atît de adevărat şi că "nu-l poţi stăpîni". Nu înţelegi?
― Ba da, înţeleg. Înţeleg. Dar tu nu crezi că asta este o lege divină. De ce îi simţi atunci importanţa?
Lee răspunse:
― Am vrut să vă spun asta mai de mult. Am şi anticipat întrebările dumitale şi sînt bine pregătit. Orice scriere care a influenţat gîndirea şi viaţa unui mare număr de oameni este importantă. Există milioane de secte şi biserici care simt ordinul "tu să-l stăpîneşti", şi fac totul ca să-l asculte. Şi sînt alte milioane care cred în predestinare, "tu îl vei stăpîni". Nimic din ceea ce ar face nu ar putea opri destinul. Dar "tu poţi". Asta îl face pe om măreţ, îi dă ceva asemănător zeilor, pentru că în slăbiciunea şi murdăria lui, în uciderea fratelui lui, el are totuşi posibilitatea alegerii. Îşi poate alege drumul, poate lupta şi cîştiga. Vocea lui Lee era un cîntec de triumf.
Adam spuse;
― Tu crezi asta, Lee?
― Da. Da, cred. Este uşor ca din lenevie, din slă­biciune, să te arunci în braţele lui Dumnezeu spunînd: "N-am avut încotro; drumul era dinainte stabilit". Dar gîndeşte-te la măreţia alegerii. Îl face pe om, om. Pisica n-are nici o posibilitate de alegere, albina trebuie să facă miere. Nu este nimic divin în asta. Şi ce credeţi, domnii aceia bătrîni care alunecau uşor spre moarte, mai doresc acum să moară?
Adam spuse:
― Vrei să zici că chinezii aceştia cred în Vechiul Testament?
Lee răspunse:
― Bătrînii aceştia cred într-o poveste adevărată, şi îşi dau seama dacă o poveste e adevărată, atunci cînd o ascultă. Ei sînt criticii adevărului. Ei ştiu că cele şaisprezece versete sînt o poveste a omului în orice epocă, sau cultură, sau rasă. Ei nu cred că un om e în stare să scrie adevărul în cincisprezece versete şi trei sferturi şi să spună o minciună într-un singur verb. Confucius îi învaţă pe oameni cum trebuie să trăiască pentru a avea o viaţă bună şi fericită. Dar aceasta ― aceasta este o scară pe care să ajungi la stele. Lui Lee îi străluceau ochii. Niciodată nu trebuie să pierzi din vedere asta. Ea alungă de sub picioare slăbiciunea, laşitatea şi lenevia.
Adam zise:
― Nu ştiu cum ai putut să găteşti, să creşti băieţii, să mă îngrijeşti pe mine şi să mai faci toate astea.
― Nici eu nu ştiu, făcu Lee. Dar îmi fumez cele două pipe după-amiază, nici mai mult, nici mai puţin, ca bătrînii. Şi simt că sînt om. Şi simt că omul este un lucru foarte important ― poate mai important decît o stea. Asta nu înseamnă teologie. Nu sînt înclinat spre divinitate. Dar simt o dragoste nouă pentru acel instrument strălucitor, sufletul omenesc. Este un lucru frumos şi unic în univers. Este mereu atacat, dar niciodată distrus ― pentru că "tu poţi"."

Rest in peace

"If you live each day as if it was your last, someday you'll most certainly be right"
"Remembering that I'll be dead soon is the most important tool I've ever encountered to help me make the big choices in life, because almost everything - all external expectations, all pride, all fear of embarrassment of failure - these things just fall away in the face of death, leaving only what is truly important. Remembering that you are going to die is the best way I know, to avoid the trap of thinking you have something to lose. You are already naked. There is no reason not to follow your heart." - Steve Jobs

o melodie cu amintiri frumoase

Au trecut multi ani de cand am terminat liceul si parca ar fi fost recent. O melodie care imi aminteste de cursurile de dans de la clubul Constructorul

mulțumiri

Prin geam se-ntind cărările de nori
și timpul curge peste ei.
Copil eram burete nesecat.
Crescând am devenit o piatră aruncată
în amintirea apei unui râu de munte.

Eu - prizonier al rutinei - le mulțumesc artiștilor pentru florile micilor momente de libertate.

a nice song

they say it's art

A piece of art exposed in Odense

I have wings and I can fly :))

Long time no see. I've been busy and still am

din problemele ultimelor doua milenii

M-ar mira ca cineva să poată să găsească măcar un vers antisemit în imnul legionarilor. Ce este limpede în schimb este faptul ca Biserica Ortodoxă, pentru faptul că spune pe față un adevăr, este prigonită de către cei ai căror părinți ipocriți s-au folosit de puterea lui Pilat pentru a-l răstigni pe Hristos pentru că nici cei de atunci nu îndurau Adevărul și pentru că li se apropiau paștile și nu ar fi avut voie să il ucidă ei cu mâinile lor dacă vroiau să le sărbătorească.

În continuare am să mă folosesc de câteva citate din cartea Biserica și dușmanii ei a profesorului Danion Vasile pentru a ilustra acest punct de vedere.

„Fariseilor

Rușina-ți-vă măcar de morții

Înviați de dătătorul vieții lor,

Cel pe Care, plini de pizmă L-ați ucis”

Versurile acestea sunt din slujba Prohodului Domnului Dumnezeului și Mântuitorului Nostru Iisus Hristos, strofa 49 din Starea a doua. În locul cuvântului „fariseilor” din versiunea actuală în versiunea veche era de fapt „o, iudeilor!” conform profesorului Danion Vasile - Biserica și dușmanii ei, pag. 88 nota 67. Mai departe, în aceeași carte apare și strofa a noua din Starea a treia:

„O, ce nebunie!

Pe Hristos omoară

Ce ce-au ucis pe profeți.”

Această strofă lipsește din prohodurile tipărite recent.

Dau mai departe citat din cartea menționată mai sus:

” Trebuie spus însă că, datorită unor astfel de strofe din Prohod, există un curent care susține cenzurarea acestei slujbe bisericești. O primă cenzurare a avut deja loc. Să nu se creadă că cenzurarea Prohodului a avut ca scop doar scurtarea slujbei – un aggiornamento pe placul creștinilor grăbiți ai zilelor noastre, învățați să trateze slujba în mare viteză. S-au scos în mod special fragmentele în care era vorba despre iudeii care L-au răstignit pe Hristos.

Iată un alt exemplu strofa 58 din Cântarea întâi în varianta completă:

Îngâmfat Israil,

Ucigaș popor!

Pentru ce pe Varava, pătimaș slobozi,

Iar pe Domnul pentru ce îl răstignești?

Așa cum poate constata oricine face comparația, în total au fost cenzurate 12 strofe din Prohod. Din prima cântare s-au scos 3 strofe din 76, din a doua 3 din 63, din a treia 6 din 49.

Această cenzură neunitară(care a micșorat și mai mult raportul cantitativ dintre cântarea a treia și primele două), nu poate da roade de folos. În momentul în care începem să cenzurăm cultul nu mai considerăm că are inspirație dumnezeiască și negăm harul Sfinților Părinți și al cuvioșilor care au alcătuit sfintele slujbe.

Dacă cenzura s-ar fi rezumat la scurtarea Prohodului, ar fi fost o excepție fără ecouri. Dar, din păcate, cenzura s-a extins și asupra altor texte liturgice. (Tragem acest semnal de alarmă pentru ca fenomenul să nu ia amploare.)

Iată, de exemplu, un fragment din Ceaslov, din Troparele Învierii – e vorba de Troparul Glasului întâi:

Piatra fiind pecetluită de iudei și ostașii străjuind preacurat trupul Tău, înviat-ai a treia zi Mântuitorule, dăruind lumii viață...

În noile cărți de muzică bisericească, acest tropar începe cu cuvintele „Piatra fiind pecetluită și ostașii străjuind...” Nu se mai precizează cine a pecetluit piatra de la Sfântul Mormânt, trecându-se astfel cu vederea mărturisirea Sfintei Evanghelii:

62.Iar a doua zi, care este după vineri, s-au adunat arhiereii şi fariseii la Pilat,

63.Zicând: Doamne, ne-am adus aminte că amăgitorul Acela a spus, fiind încă în viaţă: După trei zile Mă voi scula.

64.Deci, porunceşte ca mormântul să fie păzit până a treia zi, ca nu cumva ucenicii Lui să vină şi să-L fure şi să spună poporului: S-a sculat din morţi. Şi va fi rătăcirea de pe urmă mai rea decât cea dintâi.

65.Pilat le-a zis: Aveţi strajă; mergeţi şi întăriţi cum ştiţi.

66.Iar ei, ducându-se, au întărit mormântul cu strajă, pecetluind piatra. (Matei 27, 62-66)”

…..........................

Dar una dintre cele mai grave cenzurări ale cultului este scoaterea din Molitfelnicul ortodox a slujbei de primire în biserică a evreilor(odată cu aceasta au fost scoase și alte slujbe de primire a catolicilor, a armenilor și a altor eretici).

Vorbind despre importanța unor astfel de slujbe, Sfântul Ioan de la Kronstadt scria: „Ce înseamnă rânduiala trecerii de la diferite credințe și confesiuni și a unirii cu Biserica Ortodxă? Necesitatea indispensabilă a lepădării de credințele și confesiunile false, a negării rătăcirilor, a mărturisirii adevăratei credințe și pocăinței de toate păcatele dinainte, a făgăduinței date lui Dumnezeu de a păzi și mărturisi cu tărie credința nealterată, a feririi de păcate și a viețuirii în virtute”

„E foarte trist că din Triodul românesc lipsește cea mai importantă slujbă cu caracter dogmatic din tot anul bisericesc, e vorba de Sinodiconul Ortodoxiei, slujbă în care sunt anatemizați nominal toți marii eretici și sunt cinstiți marii sfinți apărători ai Ortodoxiei. Celelalte popoare ortodoxe au aceeași slujbă, și mari teologi - cum este Mitropolitul Hierotheos Vlachos – au scris mult despre importanța ei. Întrucât cultul bisericesc are un caracter catehetic, dacă va fi văduvit de amprenta dogmatică va avea roade pe măsură, credincioșii fiind mult mai ușor de atras în ghearele diferitelor rătăciri.”(pag 92)

„Mitropolitul Hierotheos Vlachos spune: „Ne este desigur cu neputință să analizăm și să tâlcuim toate lucrurile minunate și pline de semnificație din Sinodiconul Ortodoxiei. Cititorul va trebui să îl parcurgă cu băgare de seamă și astfel îi va descoperi însemnătatea.”

Sfântul Teofan Zăvorâtul arăta că prin Sinodicon se aude glasul cel puternic al dreptei credințe, care osândește mulțimea de erezii și de eretici. El explică de ce în zilele noastre Biserica nu se grăbește să pronunțe anatema asupra fiecărei grupări eretice nou înființate:”La noi s-au prășit acum o mulțime de nihiliști și de nihiliste, de darwiniști, de spiritiști: dacă în învățătura lor ar fi vreo rătăcire nouă, credeți că Biserica ar tăcea, n-ar glăsui, nu i-ar osândi și nu i-ar da anatemei?””(pag 93)

În combaterea afirmațiilor care spun că Noul Testament ar avea o anumită încărcătură antisemită și a argumentării punctului menționat de mine în primul fragment al acestui articol, aduc mai departe niște fragmente extrase din capitolul „Sfintele Evanghelii și erezia antisemitismului” din aceeași carte:

„Hristos s-a născut din neamul lui David, Maica Domnului a fost evreică, Sfinții Apostoli au fost evrei. Cum putea cineva să inventeze o religie atât de sinucigașă, încât toți adepții să se ridice împotriva întemeietorului religiei respective? Așa ceva e imposibil. Iar credința la care ne-a îndemnat Hristos, Fiul lui Dumnezeu, nefiind o învățătură omenească, ci Adevărul descoperit de Dumnezeu oamenilor, nu putea fi împotriva niciunui neam. Pentru că Dumnezeu nu are dușmani, Dumnezeu nu are pe nimeni de pierdut.

Hristos a venit pentru mântuirea tuturor și mai cu seama a iudeilor... poate cea mai simplă argumentare a anti-antisemitismului Evangheliilor o găsim rezumată de cuvântul Sfântului Apostol Pavel, care – după ce slujind Sinagoga prigonise creștinii – ajungând să fie prigonit de iudei spune:

Nu mă rușinez de Evanghelia lui Hristos, pentru că este putere a lui Dumnezeu, spre mântuirea a tot celui ce crede, iudeului întâi și elinului (Rom. 1, 16) Și întărește cuvântul

13.Căci v-o spun vouă, neamurilor: Întru cât sunt eu, deci, apostol al neamurilor, slăvesc slujirea mea,

14.Doar voi izbuti să aţâţ râvna celor din neamul meu şi să mântuiesc pe unii dintre ei.

15.Căci dacă înlăturarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor la loc, dacă nu o înviere din morţi?

16.Iar dacă este pârga (de făină) sfântă, şi frământătura este sfântă; şi dacă rădăcina este sfântă, şi ramurile sunt.

17.Iar dacă unele din ramuri au fost tăiate, şi tu, care erai măslin sălbatic, ai fost altoit printre cele rămase, şi părtaş te-ai făcut rădăcinii şi grăsimii măslinului,

18.Nu te mândri faţă de ramuri; iar dacă te mândreşti, nu tu porţi rădăcina, ci rădăcina pe tine.

19.Dar vei zice: Au fost tăiate ramurile, ca să fiu altoit eu.

20.Bine! Din cauza necredinţei au fost tăiate, iar tu stai prin credinţă. Nu te îngâmfa, ci teme-te;

21.Căci dacă Dumnezeu n-a cruţat ramurile fireşti, nici pe tine nu te va cruţa.(Rom. 11, 13-21). Sfintele Evanghelii ne arată că, în raportul dintre Sinagogă și Hristos sau în raportul dintre Sinagogă și ucenicii lui Hristos iudeii nu au avut de suferit din partea creștinilor. Dimpotrivă. Hristos și ucenicii Săi au fost prigoniți de iudei. Cei care susțin ca Hristos a murit pe cruce pentru că era considerat periculos de către autoritățile romane calcă în picioare adevărul Scripturilor. Acestea ne arată că de multe ori iudeii au vrut sa-l omoare pe Hristos...

a început Iisus să arate ucenicilor Lui că El trebuie să meargă la Ierusalim şi să pătimească multe de la bătrâni şi de la arhierei şi de la cărturari şi să fie ucis, şi a treia zi să învieze.(Matei 16,21)

44.Şi unii dintre ei voiau să-L prindă, dar nimeni n-a pus mâinile pe El.

45.Deci slugile au venit la arhierei şi farisei, şi le-au zis aceia: De ce nu L-aţi adus?

46.Slugile au răspuns: Niciodată n-a vorbit un om aşa cum vorbeşte Acest Om.

47.Şi le-au răspuns deci fariseii: Nu cumva aţi fost şi voi amăgiţi?

48.Nu cumva a crezut în El cineva dintre căpetenii sau dintre farisei?

49.Dar mulţimea aceasta, care nu cunoaşte Legea, este blestemată! (Ioan 7)

53.Iar ieşind El de acolo, cărturarii şi fariseii au început să-L urască groaznic şi să-L silească să vorbească despre multe,

54.Pândindu-L şi căutând să prindă ceva din gura Lui, ca să-I găsească vină.(Luca 11)

Şi după aceea mergea Iisus prin Galileea, căci nu voia să meargă prin Iudeea, deoarece iudeii căutau să-L ucidă.(Ioan 7, 1)

Mântuitorul Însuși le spune fariseilor că sunt mai vinovați decât parinții lor, care au vărsat sângele prorocilor, lăsând să se înțeleagă că vina mai mare ar fi tocmai uciderea celui profețit de proroci

29.Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că zidiţi mormintele proorocilor şi împodobiţi pe ale drepţilor,

30.Şi ziceţi: De am fi fost noi în zilele părinţilor noştri, n-am fi fost părtaşi cu ei la vărsarea sângelui proorocilor.

31.Astfel, dar, mărturisiţi voi înşivă că sunteţi fii ai celor ce au ucis pe prooroci.

32.Dar voi întreceţi măsura părinţilor voştri! (Matei 23)

”

„Sfântul Eustratie a patimit pentru Hristos în veacul al XI-lea, dar Biserica are mucenici și din veacul trecut. Unul dintre cei mai cunoscuți este părintele Filumen, noul mucenic - care a fost canonizat pe 29 noiembrie 2009

În ultimul loc în care a slujit, și anume Fântâna lui Iacov, veneau des evrei fanatici ca să scoată icoanele și crucea din biserică, deoarece considerau că era un loc de închinăciune iudaic. Unul dintre acești evrei venea în fiecare zi și se ruga în lăcaș. Părintele Filumen, păzitor credincios al așezământului Sfântului Mormânt din Palestina i-a explicat cu blândețe și smerenie că Fântâna lui Iacov aparținea de multe secole creștinilor. Vrând să evite provocările, atunci când evreul acela intra în biserică să se roage, părintele Filumen întrerupea slujba și o continua mai târziu. Scopul acestui evreu, ca de altfel al tuturor evreilor fanatici, era să transforme cu orice preț biserica în loc de închinăciune iudaic. Astfel, pe 29 noiembrie 1979, în ziua în care Biserica îl pomenește pe Sfântul Filumen părintele a fost atacat cu toporul și omorât în timp ce săvârșea Vecernia. După aceea ucigașii au jefuit biserica, iar la plecare au aruncat o grenadă. Comunicatul Poliției spunea că făptașii erau necunoscuți.”(pag. 125)

Nazismul nu are nici o legatură cu creștinismul în afară de una geografică, care a condus la folosirea creștinismului în propagandă.

Mihai Urzică:

„Neopăgânismul nazist a revenit la păgânătate, a retrezit vechiul cult al lui Thor si Wotan, a promovat forța, spiritul de rasă superioară, precum și disprețul față de mila creștină, față de iertare, socotite a fi manifestări psihologice ale inferiorității și lașității evreiești. Aceste concepții au dus la lagărele de exterminare în masă, la cele mai demente cruzimi. În cartea Mitul veacului al XX-lea, a doctorului hitlerist Alfred Rosenberg [*nota mea... miroase a nume sionist*] se spune: “Mitul crucii creștine este mort; mitul zvasticii, al rasei și al sângelui îl înlocuiește.(p 680)” O asemenea doctrină păgână socotea Biserica creștină o piedică în calea afirmării noului regim, ca urmare Biserica a fost supusă unei aprige persecuții, dimpreună cu slujitorii ei, care în adunarea păcătoșilor n-au umblat și pe scaunul hulitorilor n-au șezut(Ps 1, 1). Și astfel, așa cum Cugetările lui Mao au devenit mai târziu sacre, având putere de mit pentru comuniștii chinezi, la fel si Mein Kampf, cartea doctrinară a lui Hitler, a devenit catehismul fiecărui nazist, gata de orice jertfă pentru cauza hitlerismului.

Nazismul sau orice formă de antisemitism și credință creștină sunt învățături contrare. Acest adevăr este simplu și ușor de înțeles chiar și de către copii...

La parastasul parintelui Nicodim Măndiță, unul din marii stâlpi ai credinței din România secolului trecut, poetul Ioan Alexandru a povestit un lucru tulburător. Un om l-a ucis pe fratele unui părinte duhovnic. „Știți ce a făcut acest părinte care trăiește? A mers la el și i-a zis: Fratele meu! Tu l-ai omorât pe fratele meu și în locul fratelui meu ești tu fratele meu! Și l-a sărutat pe obraz și i-a spus: Tu ești fratele meu!”Ce religie aduce omul la un asemenea record al iubirii? Ce altă credință pune iubirea în centrul ei așa cum o face credința creștină? Gestul părintelui poate fi înțeles ca un rezumat al Sfintelor Evanghelii, ca un rezumat al Legii celei Noi. Hristos, Fiul lui Dumnezeu a venit să ne învețe Legea iubirii și a iertării. A iubirii care biruie orice răutate, a iubirii care iese biruitoare din orice încercare și orice prigoană.”

Iar de aici sa mai spun și eu ceva:

Aparent evreii care ii caută greșeli părintelui Iustin Pârvu nu ințeleg acest din urmă lucru. Îi mustră adevărul și nu vor să fie mustrați. Te vor urâ dacă le dai pe față jocurile. Eu nu sunt antisemit, n-am nimic cu ei, dar am împotriva minciunii. Este o observație. Așa cum l-a ucis Cain pe Abel, așa cum i-au ucis pe proroci, așa cum l-au ucis pe Cel pe care prorocii l-au vestit. Ei sunt fii ai răzbunării și judecă prin prisma răzbunării și probabil că le este frică de faptul că s-ar putea să gândim la fel. Să stea liniștiți, sau dacă tot vor să spună ceva, măcar să se cerceteze înainte de a face acuzații. Legiunea s-a numit a Sfântului Arhanghel Mihail și nu a lui Hitler. A fost luptătoare înverșunată împotriva comunismului și nu a fost în ambele tabere, așa cum au fost sioniștii.

unii au nelamuriri

Am primit ieri niște întrebări de la un anume ateu și poate că răspunsurile le-ar fi de folos și altora:

Cate femei au fost la mormantul lui Cristos?
Era piatra de la mormant data la o parte? Cine a dat-o la parte?
Cine era in mormant?
Cum a murit Iuda?

Aceste întrebări pentru unii fac cazul unor aparente contradicții biblice... așa că am luat Sfânta Scriptură în brațe plus încă o sursă și am mai întrebat pe un prieten ca să mă asigur că nu spun prostii. Am ajuns la următoarele răspunsuri:

- Câte femei au fost la mormântul lui Hristos?

Cert este că două femei cel puțin.

Maria Magdalena și Maria - mama lui Iacob și a lui Iosif conform Evangheliei după Matei cap 27 versetul 55, cap 28 versetul 1. Nu este exclus să fi fost și Salomeea, despre care precizeaza Sfântul Evanghelist Marcu, dar referindu-se la cumpărarea miresmelor și neprecizând cine anume a mers la mormânt. Sfântul Evanghelist Ioan o precizează pe Maria Magdalena, dar nu specifică dacă ar fi fost singură sau nu. Sfântul Evanghelist Luca spune că au fost "femeile care veniseră cu El din Galileea"(de la cap 24 v 55 până la cap 25 v 1) s-ar putea de aici trage concluzia că a fost și Salomeea dacă se admite faptul că ea este mama fiilor lui Zevedeu (Matei 27, 56). Nici unul dintre Sfinții Evangheliști nu precizează numarul femeilor care au fost la mormânt și nici dacă au fost doar cele menționate de ei sau au mai fost și altele, prin urmare nu este exclus ca atunci când unul o menționează doar pe una sau două să fi fost de fapt 3, dar din punct de vedere teologic numărul lor nu are nici o relevanță. În conformitate cu legea iudaică două persoane sunt suficiente pentru mărturie, iar Sfântul Evanghelist Ioan probabil că nu avea nevoie de legea iudaică spre finalul sec 1 cand se afla în Efes și scria această evanghelie pentru creștinii din Asia Mică.

Dubiile legate de celelalte întrebări până la cea despre Iuda există pentru că nu Sfinții Evangheliști au fost cei care au mers la mormânt ci femeile. Ceea ce aceștia au scris este ce au aflat din relatările femeilor care au fost acolo.

-Era piatra de la mormânt dată la o parte? Cine a dat-o la parte?

Da. Îngerul Domnului a dat piatra la o parte conform Evangheliei după Matei. Singurul dintre evangheliști care relatează acest fapt, iar relatările celorlalți nu-l exclud.

-Cine era în mormânt?

Îngerul Domnului conform Evangheliei după Matei. Un tânăr conform celei după Marcu. Doi bărbați în veștminte strălucitoare conform celei după Luca.

În Noul Testament trei dintr evanghelii sunt sinoptice. Acestea sunte cele potrivite lui Matei, Marcu și Luca. Dintre aceștia Matei și Marcu menționează faptul că a fost un înger sau un om și ambii precizează că în acea dimineață, după înviere ele s-au întâlnit cu însuși Mântuitorul. Luca nu spune nimic despre întâlnirea cu Mântuitorul, dar spune că la mormânt au fost doi bărbați. Am putea atunci să concluzionăm că un bărbat a fost îngerul, celălalt - Mântuitorul. Evanghelia după Ioan nu relatează decât lipsa lui Hristos din mormânt. Spre deosebire de evangheliile sinoptice, în care faptele și activitatea Mântuitorului ies puternic în evidență, în evanghelia după Ioan iese slava Sa.

- Cum a murit Iuda?

Conform Evangheliei după Matei 27, 5 Iuda s-a spânzurat.

Iuda s-a întors la arhierei și bătrâni să înapoieze banii fiind cuprins de remușcări și neputând să mai facă nimic pentru a întoarce situația s-a spânzurat fiind conștient că a vândut sânge nevinovat(Matei 27:3-5). În aceeași noapte i-a fost descoperit trupul. Prima zi a paștilor începea de joi seara. Dacă trupul lui ar fi fost ținut în cetate, atunci cetatea ar fi fost considerată necurată pentru că aveau un mort înăuntru și nu ar mai fi putut să țină paștile(Numerii cap. 9), motiv pentru care i-au luat trupul și l-au aruncat în grabă peste zidurile cetății în valea Hinom, fără să-i mai facă o înmormântare. "Deci acesta a dobândit o ţarină din plata nedreptăţii şi, căzând cu capul înainte, a crăpat pe la mijloc şi i s-au vărsat toate măruntaiele." Faptele Apostolilor 1, 18. Scoțând acest verset din contextul Sfintei Tradiții se ajunge la o confuzie și anume impresia că ar exista doua variante ale morții lui Iuda (una pentru că s-a spânzurat, iar cealaltă pentru că ar fi căzut de la înălțime). Nu există nici o contradicție aici, decât pentru cei care au dat uitării o parte destul de mare din Sfânta Tradiție.

denigrare

Astăzi mi-a lăsat cineva pe canalul de youtube următorul comentariu:

2ebooks (4 hours ago) Remove | Block User | Spam Ți-au promis masonii un loc frumușel în Noua Ordine Mondiala ca să distrugi Sfânta Credință? Ha ha ha

Nu sunt francmason, nu îmi doresc să devin și nici nu mi-am dorit vreodată. Cândva m-a întrebat cineva dacă aș vrea să fiu francmason și am spus clar că poziția mea este împotriva francmasoneriei și nu se schimbă. Amintesc aici un articol pe care l-am postat pe acest blog în 2008

http://02-30-am.blogspot.com/2008/11/discutii-pe-forum.html

Nu știu ce anume din activitatea mea pe acest blog sau pe youtube a putut să genereze astfel de suspiciuni și aș dori să aflu și eu dacă am greșit cu ceva. Dacă are legătură cu articolul meu despre Victor Roncea, acel articol va ramane acolo până când va binevoi dânsul să scoată la iveală dovezi concrete care să susțină insinuările campaniei sale impotriva lui Dan Puric.

Pe lângă acestea: nu am nici o preferință pentru nici un partid politic și pentru nici o persoană politică. Nu merg la vot și nici nu voi mai merge. Dacă întâmplător mă mai aflu înscris într-un partid este pentru că la 18 ani eram ceva mai prost.

This Time

Sunt împotriva muzicii hip-hop a ultimilor ani și am parcă ceva personal împotriva "artiștilor" actuali ai acestei "culturi". Din ghetourile și mizeria societății lor au fost pescuiți de către MTV împreună cu alte astfel de posturi și puși în prim plan cu nimic mai curați decât așa cum erau când au fost scoși. Acum sunt toți vedete, iar cu lătratul lor (numit și muzică de către unii) își promoveaza (in)cultura la scenă deschisă: bani, bijuterii/lanțuri, dușmani, târfe și iarăși bani (cu nimic mai presus decât maneliștii autohtoni). Au un fel de cult al "valorilor" mai sus enunțate care a lăsat o amprentă puternică în mintea aspiranților scenei hip-hop, dar care, din păcate, s-a răspândit și în pop, iar de R&B nu mai vorbesc. Acestea sunt cauzele unor prejudecăți care mă determină să simt repulsie față de aproape orice noutate ce iese din gurile lor răgușite și nituite cu aur și platină.

Totuși, lăsând deoparte aceste prejudecăți, melodia urmatoare a lui jDiggz îmi place, dar poate că nu ajungea la urechile mele dacă nu avea o contribuție la aceasta și artistul Daniel Victor - fondatorul, compozitorul și interpretul formației Neverending White Lights.

sa ne amintim o parte din Scrisoarea III

De-aşa vremi se-nvredniciră cronicarii şi rapsozii;

Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii şi irozii...

În izvoadele bătrâne pe eroi mai pot să caut;

Au cu lira visătoare ori cu sunete de flaut

Poţi să-ntâmpini patrioţii ce-au venit de-atunci încolo?

Înaintea acestora tu ascunde-te, Apollo!

O, eroi! care-n trecutul de măriri vă adumbriseţi,

Aţi ajuns acum de modă de vă scot din letopiseţi,

Şi cu voi drapându-şi nula, vă citează toţi nerozii,

Mestecând veacul de aur în noroiul greu al prozii.

Rămâneţi în umbră sfântă, Basarabi şi voi Muşatini,

Descălecători de ţară, dătători de legi şi datini,

Ce cu plugul şi cu spada aţi întins moşia voastră

De la munte pân' la mare şi la Dunărea albastră.

Au prezentul nu ni-i mare? N-o să-mi dea ce o să cer?

N-o să aflu între-ai noştri vre un falnic juvaer?

Au la Sybaris nu suntem lângă capiştea spoielii?

Nu se nasc glorii pe stradă şi la uşa cafenelii,

N-avem oameni ce se luptă cu retoricele suliţi

În aplauzele grele a canaliei de uliţi,

Panglicari în ale ţării, cari joacă ca pe funii,

Măşti cu toate de renume din comedia minciunii?

Au de patrie, virtute, nu vorbeşte liberalul,

De ai crede că viaţa-i e curată ca cristalul?

Nici visezi că înainte-ţi stă un stâlp de cafenele,

Ce îşi râde de-aste vorbe îngânându-le pe ele.

Vezi colo pe uriciunea fără suflet, fără cuget,

Cu privirea-mpăroşată şi la fălci umflat şi buget,

Negru, cocoşat şi lacom, un isvor de şiretlicuri,

La tovarăşii săi spune veninoasele-i nimicuri;

Toţi pe buze-având virtute, iar în ei monedă calpă,

Quintesenţă de mizerii de la creştet până-n talpă,

Şi deasupra tuturora, oastea să şi-o recunoască,

Îşi aruncă pocitura bulbucaţii ochi de broască...

Dintr-aceştia ţara noastră îşi alege astăzi solii!

Oameni vrednici ca să şază în zidirea sfintei Golii,

În cămeşi cu mâneci lunge şi pe capete scufie,

Ne fac legi şi ne pun biruri, ne vorbesc filosofie.

Patrioţii! Virtuoşii, ctitori de aşezăminte,

Unde spumegă desfrâul în mişcări şi în cuvinte,

Cu evlavie de vulpe, ca în strane, şed pe locuri

Şi aplaudă frenetic schime, cântece şi jocuri...

Şi apoi în Sfatul ţării se adun să se admire

Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subţire;

Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman,

Toată greco-bulgărimea e nepoata lui Traian!

Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi

Să ajung-a fi stăpână şi pe ţară şi pe noi!

Tot ce-n ţările vecine e smintit şi stârpitură,

Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură,

Tot ce e perfid şi lacom, tot Fanarul, toţi iloţii,

Toţi se scurseră aicea şi formează patrioţii,

Încât fonfii şi flecarii, găgăuţii şi guşaţii,

Bâlbâiţi cu gura strâmbă sunt stăpânii astei naţii!

Voi sunteţi urmaşii Romei? Nişte răi şi nişte fameni!

I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni!

Şi această ciumă-n lume şi aceste creaturi

Nici ruşine n-au să ieie în smintitele lor guri

Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară,

Îndrăznesc ca să rostească pân' şi numele tău... ţară!

La Paris, în lupanare de cinismu şi de lene,

Cu femeile-i pierdute şi-n orgiile-i obscene,

Acolo v-aţi pus averea, tinereţele lastos...

Ce a scos din voi Apusul, când nimic nu e de scos?

Ne-aţi venit apoi, drept minte o sticluţă de pomadă,

Cu monoclu-n ochi, drept armă beţişor de promenadă,

Vestejiţi fără de vreme, dar cu creieri de copil,

Drept ştiinţ-având în minte vre un vals de Bal-Mabil,

Iar în schimb cu-averea toată vrun papuc de curtezană...

O, te-admir, progenitură de origine romană!

Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece,

Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?

Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă

Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,

Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,

Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?

Prea v-aţi arătat arama, sfâşiind această ţară,

Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,

Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,

Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi - nişte mişei!

Da, câştigul fără muncă, iată singura pornire;

Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.

Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici;

Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici.

Cum nu vii tu, Ţepeş Doamne, ca punând mâna pe ei,

Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,

Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,

Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!

Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

de Radu Gyr

Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,

nu pentru patule, nu pentru pogoane,

ci pentru văzduhul tău liber de mâine,

ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri,

pentru cântecul tău ţintuit în piroane,

pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri,

ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru mania scrâşnită-n măsele,

ci ca să aduni chiuind pe tapsane

o claie de zări şi-o căciula de stele,

ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi

şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane

şi zărzării ei peste tine să-i scuturi,

ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Şi ca să pui tot sărutul fierbinte

pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane,

pe toate ce slobode-ţi ies inainte,

ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri, pe funii!

Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!

Şi sus, spre lumina din urmă-a furtunii,

ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!