Ilici pus pe glume

Un animal care-i numeste pe oameni "elemente"? Poate ca ce s-a intamplat in decembrie 89 este inca foarte neclar, dar ce s-a intamplat in 1991 este cat se poate de evident. Peste putin timp vom auzi ca de fapt a ar fi vrut si sa-i salveze de mineri pe protestatarii din Piata Universitatii? Cu ce o fi fost mai bun decat Alexandru Nicolski (a.k.a. Boris Grünberg)?
Credea probabil ca va fi erou si de pierde si de castiga.

the end of the Internet - speculatie

Serverele mari sunt toate detinute de catre corporatii si guverne, iar cele mai importante sunt in Satele Unite ale Americii. De acolo aveti si DNS-urile pentru aproape toate paginile pe care navigati, daca nu chiar pentru absolut toate. La fel si fibra optica de pe fundul oceanelor.

Transmisiunile prin satelit au intarzieri prea mari si nu ne intereseaza de cand avem fibra… s-ar putea spune ca pana acum cineva ne-a lasat putin mainile libere ca sa ne jucam cu tehnologia si ca sa o dezvoltam ca prostii, fara sa ne dam seama pentru cine lucram pe gratis, iar acum vor sa traga inapoi cortina. Vorba aceea “Be open minded! Be open source!” o fi in favoarea lor. "Fii open source ca sa iti furam ideile, sa le folosim noi, iar daca nu esti de acord cu noi te privam chiar si de ceea ce ai realizat.”
Am auzit vag despre un act al guvernului american intocmit prin 2008+-1 conform caruia ar trebui pana in 2012 impuse restrictii internautilor.
Am incercat sa downloadez documente de pe wikileaks aici in Danemarca, dar ISP-ul ma blocheaza. Cenzura Wikileaks a mers pana la amenintarea studentilor din cateva universitati din SUA cu imposibilitatea de a-si gasi anumite locuri de munca dupa ce-si termina studiile daca acceseaza sau promoveaza acele documente.
Aici se gaseste o inregistrare din 2008 http://www.youtube.com/watch?v=A2XPiqhN_Ns prin urmare preiau ideea si o dau mai departe pe blogul meu.

Fondatorul Wikileaks a fost doar un pion in inceperea cenzurii, la fel cum World Trade Center a fost exact ceea ce niste gunoaie umane asteptau pentru a-si trimite masinuta teleghidata NATO in Irak. Vom trai si vom vedea daca Assange apuca sa faca publice alte documente, daca a pastrat ceva in apararea lui, asa cum pretinde; ceva cu adevarat util, nu barfe.

urmarind atitudinea lui Victor Roncea fata de activitatea domnului Dan Puric

Citeam mai devreme un articol de pe blogul lui Victor Roncea despre domnul Dan Puric. Ariticolul se gaseste aici : Betia luciferica. “Energiile sinergice cler-mirean” si ispita de a fi dumnezei. Actorii si Biserica

De mai bine de un an incoace acest jurnalist pe nume Victor Roncea isi ocupa timpul cu denigrarea unei personalitati importante a culturii romanesti, cautandu-i noduri in papura, agatandu-se de orice ocazie prin care sa-si manifeste frustrarile fata de acesta. Mie, personal, imi pare deja psihotic. Acum isi manifesta influenta in jurul Parintelui Iustin Parvu; am impresia ca mai demult si-a incercat norocul cu Petre Tutea daca nu ma inseala memoria. Parca si-ar cauta lui insusi dovezi ca ar avea dreptate.

Aparent se simte tradat de faptul ca ar fi aflat, de nu stiu unde, ca domnul Dan Puric ar fi colaborat cu securitatea candva prin 1976. Sa ma scuzati acum, poate ca sunt eu prea tanar si prost ca sa inteleg astfel de lucruri, dar cati oameni nu au fost obligati sa faca astfel de compromisuri in acele vremuri?

Mai Roncea, ai avut norocul de care acum ar trebui sa fii multumit, ca nu ai stat prea multe decenii sub acel regim, pentru ca ai fi ajuns si tu, cu siguranta, sa-ti lingi carnetul de membru de partid ca sa ai acces la un litru de lapte, daca nu ai si facut-o, la fel cum faceau aproape toti cei care acum, vezi Doamne, se afla in CNSAS si dezgroapa oasele cainilor comunisti pe care le arunca pe urma in gura presei. Crezi ca pentru cei pe care-i studiati voi acum a fost usor? De ce n-ai facut tu scandal inainte de 89. Acum esti bun de gura, dar candva erai cu botul pe labele PCR-ului, asa cum a fost toata tara. Cand nu faci nimic nu gresesti cu nimic si nu reprezinti nici un avantaj si nici un pericol, prin urmare nu te cauta nimeni. Oamenii importanti sunt cei pe umarul carora stau alegerile importante, iar tu nu esti unul dintre acestia si iti este usor sa arati cu degetul. Nu cumva l-au bagat in oala securitatii si pe Inalt Prea Sfintitul Mitropolit Bartolomeu Anania?

De multe ori am avut impresia ca unii dintre jurnalistii romani fac jurnalismul pentru ca de altceva n-au fost in stare.

Trec inapoi la persoana a treia. I-am lasat la articolul mentionat mai sus un comentariu pe care l-a sters ulterior si nici nu mi-a raspuns la acel comentariu, prin urmare am sa-l postez aici:

"Incep sa cred ca anumitor jurnalisti nu prea li se cuvine sa-i numesti de exemplu domnul Roncea, ci mai degraba jurnalist Roncea. Om sau cetatean? Ai inceput sa alimentatezi un conflict. A luat proportii pentru ca i-ai dat proportii si n-am sa ma folosesc de politete in fata ta pentru ca orice varsta ai avea actiunile tale par frustrari adolescentine exprimate in cuvintele unui om mare. Fiind constient de problemele dintre doi oameni te-ai folosit de ceea ce ti-a stat in putere pentru a adanci prapastia dintre ei in loc sa cauti sa ii unesti. Nu este oare aceasta fapta de a sminti? Mârâi precum un caine impotriva domnului Dan Puric si te agati de tot ce poti ca sa-l denigrezi, asa cum faceau candva fariseii. A reusit sa aduca la biserica niste oameni care probabil ca fara existenta lui ar fi trait mai departe in ignoranta. Este vinovat pentru aceasta? Te-ai putea tu lauda cu o fapta asemanatoare? Iti amintesti de undeva intrebarea: “De ce l-a ucis Cain pe Abel?” Iar dansul nu s-a laudat, insa oameni care s-au indreptat spre biserica multumita dansului am cunoscut eu. Stie ce faci si uite ca nu te ataca asa cum o faci tu.

” 17. Aşa că orice pom bun face roade bune, iar pomul rău face roade rele.

18. Nu poate pom bun să facă roade rele, nici pom rău să facă roade bune.

19. Iar orice pom care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc.

20. De aceea, după roadele lor îi veţi cunoaşte. ” Matei cap 7.

Iar rodul tau care este? Dezbinarea?

Sa arunci piatra nu este calea ortodoxa. Daca te vrei a fi drept crestin mergi la dansul si vorbeste omeneste cu dansul, nu vorbi pe la colturi. Daca-l crezi ratacit de ce nu faci efortul de a incerca sa-l aduci pe calea cea dreapta? Este mai usor sa-l arati cu degetul?

“44. Iar Eu zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc,

45. Ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.

46. Căci dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veţi avea? Au nu fac şi vameşii acelaşi lucru?

47. Şi dacă îmbrăţişaţi numai pe fraţii voştri, ce faceţi mai mult? Au nu fac şi neamurile acelaşi lucru?

48. Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este.” Matei cap 5.

Si nici macar vrajmas nu-ti este.

Probabil ca acum ai sa cauti sa aflii cine sunt pentru ca mi-am permis sa te scutur. Sunt un copil mucos si nesemnificativ. Unul din multimea pe care o dezbini. Despre mine ce ai putea spune? Ca mi-ai vazut candva pseudonimul pe forumul francmasoneria.ro? Este acolo pentru ca le-am spus si celor de acolo lucruri asemanatoare cu cele pe care ti le spun tie, nu pentru ca am vreo legatura cu ei.

Dar cine cauta sa faca dezbinare intre oameni dupa cunostintele tale?"

legea

Niste cretini ne fac legea si tot ei ne spun ca aplica legea... ca si cum nu ei ar fi facut-o... si dau iarasi exemplul Ungariei unde una dintre masurile anticriza era cresterea taxelor pentru banci si mai putin sacrificarea populatiei.

Acestia vor sa fie stapanii nostrii nu reprezentantii nostrii. Ei nu lucreaza in interes national sau in interesul poporului ci impotriva acestuia. Sacrifica poporul pentru interesele bancilor si ale corporatiilor. Vom avea crestere economica? Si crestere la buget? Si mai ce? Buget mare dar paradoxal foame!

Stimulent nu inseamna premiu domnule profesor universitar! Nu mai dati cu praf in ochii lumii pentru simplul fapt ca nu veti mai trai mult daca nu veti fugi din tara cand are sa va expire mandatul. Sa nu-mi fie luata ca amenintare aceasta remarca, dar de acolo din norisorii dumneavoastra de puf probabil ca nu vedeti cata ura ati starnit impotriva dumneavoastra si cum spunea George Cosbuc candva: "Hristosi sa fiti nu veti scapa nici in mormant!"Pentru cei care nu stiu, termenul "stimulent" vine de la verbul "a stimula", care in contextul de fata poate foarte bine sa fie inteles ca si "a motiva" si nu este premiu!

N-avem puteri si chip de-acum

Sa mai traim cersind mereu,

Ca prea ne schingiuiesc cum vreu

Stapani luati din drum!

Sa nu dea Dumnezeu cel sfant

Sa vrem noi sange, nu pamant!

Cand nu vom mai putea rabda,

Cand foamea ne va rascula,

Hristosi sa fiti, nu veti scapa

Nici in mormant!

Listen

and click on Like, please!
She comes from UK, she's got a good voice and very nice songs and her name is Kate Fletcher. Lately she's been trying to get about 30000 Likes or friends on youtube and facebook in order to get a record deal.




If you like her then go ahead and do something about it! :p

Busy

very busy!

money money money... must be a tragedy

treburi

Profetii despre trecut

de-o fi una de-o fi alta

Nu am vazut inca posturi private de televiziune demne de luat in serios. Se vinde tot? Dupa revolutie au fost scolite o seama de marionete sa strige "Nu ne vindem tara" iar cei care i-au scolit o vindeau in ascuns unora care si-au solutionat problemele prin disponibilizari si faliment. Emisiunea aceea este doar circ, iar doamna care vorbeste despre constiinta civica a unei generatii pe cale sa apuna pare a fi in tema numai cu evenimentele dar nu si cu ceea ce zace in sufletul acestei noi generatii. Priviti si dintr-un alt punct de vedere: puterea intr-un stat nu este a poporului. Puterea este o haina pe care la noi au imbracat-o pe rand dupa revolutie: Iliescu, Constantinescu, apoi iarasi Iliescu, acum Basescu. Nu poti sa ajungi intr-o functie inalta fara sa te murdaresti. Daca nu te poate santaja nimeni, atunci nu te va lasa nimeni sa ocupi un post de unde sa schimbi ceva. Chiar daca in campaniile electorale unii oameni ar crede in ceea ce ei spun, cand ajung la putere vor fi fortati sa nu mai reprezinte interesele alegatorilor ci ale NATO, UE sau sa favorizeze anumite corporatii multinationale. Nu poporul a vrut microcip si nu poporul a vrut scut antiracheta. Nu poporul a vrut UE si nu poporul a vrut NATO. Unii au fost scoliti sa vrea iar pentru marea majoritate a fost indiferent, iar de indiferenta/ignoranta majoritatii au profitat cei care ne-au scolit. Daca acestia ar fi fost impiedicati sa isi faca treaba, cel mai probabil am fi ajuns sa avem conflicte sociale comandate de afara si apoi trupe americane de mentinere a pacii. Oricum o intorci tot la afacerile corporatiilor ajungi fie prin razboi fie prin consens. Va amintiti de revolta studentilor din 90 si de mineriada? Este un exemplu. Daca vom avea in Romania evenimente care sa scoata tara de pe traiectoria pe care o vor altii atunci vom ajunge la acelasi lucru.

Noi ne putem bucura acum ca putem sa ne exprimam liberi si sa mergem la biserica, dar lucrul acesta nu a avut nimic de a face cu schimbarea regimului din '89. Cred ca toata tara stie acum faptul ca problema adevarata a fost iesirea Romaniei din datoriile externe. Trebuiau sa ne faca iarasi sclavi. Priviti Polonia: anul trecut, cu toate ca era criza, tara era in crestere economica de 1.7% pe cand restule europei era in cadere. Sunt membrii UE dar si-au ridicat Europa in cap pentru ca au acceptat sa cumpere avioane de lupta de la americani pe cand in cateva tari europene se produc avioane militare performante. Fosta putere din Polonia era rezervata in privinta imprumutului de la FMI. S-au ales cu moartea presedintelui si a catorva ministrii intr-un accident de avion. Oare se leaga toate lucrurile acestea? Recent auzeam o stire conform careia Ungaria s-ar putea sa nu primeasca un imprumut de la FMI iar una dintre cauze ar fi libertatea prea mica acordata bancilor in acea tara. Ce produc bancile pe lumea aceasta? Datorii si nimic mai mult. Sunt un fel de gaura neagra, iar tot sistemul economic al tarilor civilizate depinde de ele.

Cred ca in orice moment de dupa '89 daca Romania ar fi ajuns in mod accidental sa fie condusa in interes national, s-ar fi gasit o metoda de schimbare a puterii. Oare de ce Constantinescu pe tot mandatul sau a tacut? Dupa aceea a ales sa nu se mai implice in politica si sustine ca Romania are nevoie de o dreapta puternica.

Sa treaca! Sa-si joace bancherii si politicienii cartile intre ei. De ce sa ne amestecam in jocul lor? Este strict lumesc, dar asta nu ar fi o problema, insa este jegos, iar pentru noi este circ de nimic. Cei pe care astfel de talk showuri inca ii mai captiveaza poate ca inca nu s-au trezit la realitate.

Au iesit batranii in strada... da, pentru ca acestia au avut cel mai mult de suferit in ultimul timp cu coplata si reducerea pensiilor care si asa erau pensii de nimic. Vor iesi si tinerii daca isi vor vedea viitorul subminat. Poporul roman s-a dezvoltat la sate pana cand a inceput industrializarea in Romania. Oamenii satului se mai descurca si sper ca familia a ramas familie macar acolo. Nu stiu cat s-ar fi putut schimba in ultimii 6 ani dar acolo e spiritul romanesc autentic, sau macar ceea ce a mai ramas din el. Orasul este doar un sistem artificial. Cu totii suntem conectati la o banca, la reteaua electrica, la apa, la un loc de munca spre care mergem zilnic, la magazinele care ne vand hrana despre care nici nu stim cum a fost preparata ci o luam ca si cum am fi teleghidati de reclamele de la televizor, iar cand toate aceste conexiuni sunt intrerupte ne panicam si nu stim ce sa facem pentru ca nu avem experienta vietuirii cu natura. Dumnezeu ne-a dat natura iar noi, de prosit, ne-am facut buncare de beton numite blocuri si un sistem artificial de supravietuire care in fond e total inutil naturii umane. Neavand nici o solutie evidenta speram sa ne scoata cineva din criza si taiem capetele celor care nu ne scot. Cum ar fi totusi sa iesim noi din criza si nu sa asteptam sa ne scoata altii? Alesii nostrii devin, inevitabil, stapanii nostrii si atunci ce e de facut altceva decat sa ii parasim? Oricum, daca i-am schimba pe ei nu s-ar schimba situatia. John Lennon spunea acelasi lucrul prin cantece, dar a fost impuscat. Da, ar trebui sa-i dam cezarului ceea ce este al lui, dar noi nu suntem ai lui.

Inchei cu:

Glossă

de Mihai Eminescu

Vreme trece, vreme vine,

Toate-s vechi şi nouă toate;

Ce e rău şi ce e bine

Tu te-ntreabă şi socoate;

Nu spera şi nu ai teamă,

Ce e val ca valul trece;

De te-ndeamnă, de te cheamă,

Tu rămâi la toate rece.

Multe trec pe dinainte,

În auz ne sună multe,

Cine ţine toate minte

Şi ar sta să le asculte?...

Tu aşează-te deoparte,

Regăsindu-te pe tine,

Când cu zgomote deşarte

Vreme trece, vreme vine .

Nici încline a ei limbă

Recea cumpăn-a gândirii

Înspre clipa ce se schimbă

Pentru masca fericirii,

Ce din moartea ei se naşte

Şi o clipă ţine poate;

Pentru cine o cunoaşte

Toate-s vechi şi nouă toate.

Privitor ca la teatru

Tu în lume să te-nchipui

Joace unul şi pe patru

Totuşi tu ghici-vei chipu-i,

Şi de plânge, de se ceartă,

Tu în colţ petreci în tine

Şi-nţelegi din a lor artă

Ce rău şi ce e bine.

Viitorul şi trecutul

Sunt a filei două feţe,

Vede-n capăt începutul

Cine ştie să le-nveţe;

Tot ce-a fost ori o să fie

În prezent le-avem pe toate,

Dar de-a lor zădărnicie

Te întreabă şi socoate .

Căci aceloraşi mijloace

Se supun câte există,

Şi de mii de ani încoace

Lumea-i veselă şi tristă;

Alte măşti, aceeaşi piesă,

Alte guri, aceeaşi gamă,

Amăgit atât de-adese

Nu spera şi nu ai teamă.

Nu spera când vezi mişeii

La izbândă făcând punte,

Te-or întrece nătărăii,

De ai fi cu stea în frunte;

Teamă n-ai, căta-vor iarăşi

Între dânşii să se plece,

Nu te prinde lor tovarăş

Ce e val, ca valul trece.

Ca un cântec de sirenă,

Lumea-ntinde lucii mreje;

Ca să schimbe-actorii-n scenă,

Te momeşte în vârteje;

Tu pe-alături te strecoară,

Nu băga nici chiar de seamă,

Din cărarea ta afară

De te-ndeamnă, de te cheamă.

De te-ating, să feri în laturi,

De hulesc, să taci din gură;

Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,

Dacă ştii a lor măsură;

Zică toţi ce vor să zică,

Treacă-n lume cine-o trece;

Ca să nu-ndrăgeşti nimică,

Tu rămâi la toate rece.

Tu rămâi la toate rece,

De te-ndeamnă, de te cheamă;

Ce e val, ca valul trece,

Nu spera şi nu ai teamă;

Te întreabă şi socoate

Ce e rău şi ce e bine;

Toate-s vechi şi nouă toate:

Vreme trece, vreme vine.

turning the J into an A

So... this is what I've been working on today. Making the J from some of the javax.swing classes turn into an A... but that's not all ;)). I've been trying to extend JButton and JPanel. The results are: AButton and APanel.

These A things inherit form the J things and here's the spice: the AButton, instead of having some text displayed on, it will display an image/picture. The button takes the size of the picture that it's displaying +4 on both X and Y axis. The APanel instead of having a background made entirely out of one single boring color it displays a background picture.

One more thing that I added was an ACanvas. All these three classes work both with JFrames and JApplets.

Here's a screenshot of an example with a simple application:

The YouTube My Channel is actually a button. I'm too tired now but I'll add source code and maybe the application later. I'm going to bed. Good night!

P.S. ...and Ace Of Base launched a new single: All For You. Linn and Jenny are not in the band anymore but there still are two main female voices: Clara Hagman and Julia Williamson. Good news: the new song has that good, old and awesome ace of base feeling :D. Here's a link to a preview and here's a radio rip because it hasn't yet been released all over the world.

Take a Trip Around The World

The Age of Stupid
Uploaded by SnagFilms. - Watch feature films and entire TV shows.

From the last year's robot design workshop

Cool Tool. The Coolest Tool :D

For almost two years I've been using something that you may find extremely useful... but I forgot to tell you about it. Here it is:
the PING (Partimage Is Not Ghost).

If you use a Windows operating system, I bet you know what a waste of time reinstalling your Windows is. So here's the sollution: make an ISO partition image of your windows' installation partition by using the PING.

How?

1. an ISO containing the PING software from here.

2. Burn the ISO that you just downloaded to a CD or DVD .

3. Go to bios and set your computer to boot from CD/DVD.

4. Insert the the CD/DVD containing PING. If you don't have a second partition on which to make the backup on your HDD then connect an external HDD to a USB port. Restart system.

5. The computer boots from the CD/DVD and you wait until you're asked to type "enter" or "x". Type "enter" and then hit Enter.

6. From this point further the user interface will guide you.

You may also check the PING documentation. You'll find it on the page with the download link for the software.

The result: you'll have an ISO image of your actual backed-up partition. Whenever something goes terribly wrong, you'll be able to put in your PING CD/DVD, boot from it and restore the entire partition.

I have a Windows XP Professional and together with all the installed programs that I need it's 12GB. I recover all this in half an hour. Otherwise it would take more than one and a half days.

call to virtue. The real crisis? We stopped being wise

The Story Of Your Enslavement

Archbishop Lazar Puhalo once more

My Virtual Speech

We are operating on the IT market, working on projects that among other things consist of communication between different devices and computers. Competition in this domain is high and so are the requirements in order to get on top and stay there as an important and reliable IT service providing company. In the future we are planning to expand our activities into the Web Development field taking into consideration the following facts:

-the image of almost every company in this world relies pretty much on websites;

-most of the shopping and bank transactions are done over the Internet;

- in every TV commercial there’s a website address providing the possible costumer with detailed information on certain products or services and on the company;

It has been concluded that the Web Development is still a huge industry to exploit and we are expecting it to remain this way for a very long time, offering unlimited space for creativity, interactivity and communication. More to this: companies that run their activities in many different places of the world and not just in a single building rely on Intranet networks. The possibilities are unlimited and the required resources are a few computers run by skilled and creative programmers.

It’s a virtual world connecting every inhabited civilised place of this world into a huge web. This world has a continuous demand for services as it can’t anymore stay isolated. The demand flows continuously as times are changing and people have different needs, companies rise and fall, technology develops, new products with better features take the place of the old ones, news go around the world, but the Internet is still there as a means of information transportation for the entire modern civilisation . The demand for web services may not be constant in its volume over time but it definitely won’t stop as long as there are people on Earth and as long as there’s electricity. So, being bothered by the competition is just another challenge to improve our skills and be forever learners.

Reserve Bank =))

cuvant

Nu stiu din ce data sunt aceste inregistrari dar merita ascultate.

Finished the programming on the project

Starting the business plan report.

A Good Joke

The System Design Lesson

this is how they taught you to draw Use Case Diagrams:

And here is the way I recommend you draw them:

I found something interesting

Class Diagram Update

But still working on the SQLEmbedded and CommMessageProcessor classes. I found a cool way to embed a MySQL server into a Java application. If you ever need to do that google the MySQL-connector-MXJ 5.0.11. You may have to use it together with the well known MySQL-connector-Java 5.1.10

Java RXTX close port solution

class CloseThread extends Thread

{

   public void run()

   {

      serialPort.removeEventListener();

      serialPort.close();

   }

}

public void closePort()

{

   try

   {

      if (serialPort != null)

      {

         serialPort.getInputStream().close();

         serialPort.getOutputStream().close();

         new CloseThread().start();

      }

   } catch (Exception e) {}

}
/*
Late Note(11.17.2011): I see that there are plenty of views on this article and after more than one year I realize that the context might look ambiguous. What I didn't mention before is that this is an inner class to the class in which you have the methods for communicating over the serial port, and in here serialPort is an object of the SerialPort class.
*/

Project Work

Liliac

Oh My God!

Yes, I'm a boy or a man(pick one) and I don't understand why some girls do certain things up to an unusual extent. I had the patience today to watch this video entirely but I wonder whether these girls ever feel that they are fake. I mean, I'd think it would be good if what she was doing was something that would have a long term effect... like make her face naturally look that way.

While I was watching the video a friend sent me a link to a web page having pictures of the Icelandic active volcano that puzzled the airline companies these days. Great photos of an interesting phenomena.

Book Splitter v.1

DOWNLOAD
Read your e-books on your iPod nano!
This is the first software version that I've made for this purpose. It's for free!
All of those who tried to copy e-books to the Notes folder on their iPods know what the problems are with that. The iPod will not display more than 4KB of data from the TXT files that you put in the Notes folder and it will display ONLY TXT files! Yesterday and today I was working on an application that splits any text file into files smaller than 4KB and puts them all in a folder named after the original name of the text file that was split. After splitting the file that you choose, you can simply copy the newly created folder with the files in it to the Notes folder on your iPod nano and read them at any time you want. The resulting files names are prefixed by numbers. This is a minimum that could be done for not loosing track of where you last got with the reading.
If the file that you want to convert is a PDF, DOC, RTF or DOCX you will not be able to cast this program on it. The way around is to use a word processor and save the file as an MS-DOS text file and split it afterwords with Book Splitter.
If the language(example: Romanian, Hungarian) of the book has special characters, then you'll have to replace those to the standard ASCII characters. An idea to do that would be by opening the file in a Word editor like WordPad and go to the Edit menu, click Replace and you can figure out the rest. Save the file as a TXT and split it with Book Splitter.
I hope that I will have the time in the future to make a newer and better version of this program so it could handle by itself the conversions from PDF, DOC, RTF and DOCX into TXT.
After splitting the file, copy the resulting folder into the Notes folder on your iPod and enjoy your reading!
-------------------------------------------------------------------------------------
DOWNLOAD NOW
requirements: have Java Runtime Environment installed
-------------------------------------------------------------------------------------

Tunelul -- Ernesto Sabato

"... în orice caz, exista un singur tunel, întunecos şi singuratic: al meu...
1
E de ajuns să vă spun că sînt Juan Pablo Castel, pictorul care a ucis-o pe Măria Iribarne; bănuiesc că procesul e încă proaspăt în amintirea tuturor şi nu-i nevoie de mai multe amănunte despre mine.
Deşi nici dracu' nu ştie ce trebuie să-şi amintească oamenii şi nici pentru ce. întotdeauna am crezut că nu există memorie colectivă, ci doar o formă deosebită de apărare a speţei umane. Cînd cineva spune: „Totul în trecut era mai bine", nu înseamnă deloc că pe atunci s-ar fi petrecut mai puţine lucruri rele, ci doar că — spre fericirea ei — lumea le-a dat uitării. Şi, la urma urmei, aceste vorbe nu au valoare universală. Eu, de pildă, mă caracterizez prin faptul că-mi amintesc cu preferinţă faptele rele şi aproape aş putea spune: „Tot timpul trecut era mai rău", dacă prezentul nu mi s-ar părea la fel de oribil precum trecutul. Ţin minte atîtea calamităţi, atîtea chipuri cinice şi crude, atîtea fapte rele, încît pentru mine memoria este un fel de făclie înspăimîntătoare străluminînd un sordid muzeu al ruşinii. De cîte ori n-am rămas, ceasuri întregi, uitat într-un colţ întunecos din atelier, după ce citisem în vreun ziar o ştire la rubrica crimelor! Adevărul este însă că partea cea mai neruşinată a rasei umane nu apare în-totdeauna aici; pînă la un anumit punct, criminalii reprezintă lumea cea mai cinstită şi mai inofensivă. Şi lucrul ăsta nu-l spun pentru că eu însumi aş fi ucis o fiinţă omenească: e o convingere profundă şi sinceră. Există undeva un individ periculos? Să fie lichidat şi gata! Iată ce consider eu o faptă bună. Gîndiţi-vă cîtă primejdie ar însemna pentru societate acest ins, dacă ar continua să-şi distileze veninul pe mai departe şi dacă, în loc să se termine cu el dintr-o dată, s-ar încerca împiedicarea acţiunilor lui prin anonime, bîrfă şi alte asemenea meschinării. în ce mă priveşte, mărturisesc că în acest moment regret mult faptul de a nu-mi fi folosit mai bine timpul cînd eram liber, pentru a lichida vreo şase-şapte indivizi din ăştia, pe care-i cunosc foarte bine.
Că lumea-i oribilă e un adevăr ce nu mai trebuie demonstrat. Oricum, o singură dovadă ar fi suficientă: cu ani în urmă, am citit că într-un lagăr de concentrare un fost pianist s-ar fi plîns de foame şi-atunci l-au obligat să mănînce un şobolan. Dar viu.
Nu despre asta însă voiam să vă vorbesc acum; voi aminti mai încolo, dacă se va ivi prilejul, ceva în plus despre întîmplarea cu şobolanul.
Cum spuneam, mă numesc Juan Pablo Castel. S-ar putea să vă întrebaţi de ce vreau să-mi povestesc crima (nu ştiu dacă v-am spus că asta vreau) şi, mai ales, ce mă face să caut un editor. Cunosc destul de bine sufletul omenesc pentru a putea ghici că vă gîndiţi la vanitate. Gîndiţi-vă la ce vreţi, puţin îmi pasă: e mult de cînd nu mă mai interesează cîtuşi de puţin jude-cata şi dreptatea oamenilor. Presupuneţi, aşadar, că public această istorie din vanitate. In definitiv, sînt făcut ca orice om, din carne, oase, păr şi unghii, şi mi s-ar părea nedrept să cereţi, neapărat de la mine, însuşiri deosebite. Cineva se poate considera, uneori, un om deosebit; pînă cînd îşi dă seama că, de fapt, e la fel de meschin, murdar şi perfid ca şi ceilalţi. Despre vanitate nu spun nimic; cred că nimeni nu-i străin de acest important motor al Progresului uman. Mă fac să rîd cei ce obişnuiesc să vorbească despre modestia lui Einstein sau a altora de felul lui; motivul: e uşor să fii modest cînd eşti celebru; vreau să spun, să pari modest. Căci chiar şi atunci cînd ai impresia că nu există absolut nici un fel de vanitate, o descoperi totuşi deodată, în forma ei cea mai subtilă: vanitatea modestiei. De cîte ori nu ne lovim de astfel de indivizi! Pînă şi un om, real sau simbolic, ca Isus, faţă de care am simţit şi simt un pios respect, a rostit cuvinte datorate vanităţii sau, cel puţin, mîndriei. Ce să mai spun de Leon Bloy, care respingea acuzaţia de a fi orgolios prin declaraţia că şi-a petrecut întreaga viaţă slujind pe nişte oameni care nu-i ajungeau nici pînă la genunchi? Vanitatea se întîlneşte în locurile cele mai neaşteptate: alături de bunătate, de abnegaţie, de generozitate. Cînd eram mic şi mă în-spăimînta ideea că într-o zi mama va trebui să moară (cu timpul începi să înveţi că moartea nu-i numai suportabilă, ci chiar reconfortantă), nu mi-aş fi închipuit în ruptul capului că ea ar putea să aibă vreun cusur. Acum, cînd a murit, pot spune că a fost atît de bună cît poate fi un suflet de om. îmi amintesc că în ultimii ani, cînd eram deja un bărbat, descoperind în spatele celor mai bune fapte ale ei un nevăzut germen de vanitate sau mândrie, mă întristam. Ceva mult mai elocvent s-a petrecut cu mine însumi atunci cînd au operat-o de cancer. Pentru a ajunge la timp la spital, a trebuit să călătoresc două zile încheiate fără să dorm. Cînd m-am apropiat de pat, a încercat să-mi surîdă cu duioşie, căinîndu-mă (se înduioşa de oboseala mea!) iar eu am simţit, nedefinit, în adîncul meu, vanitatea de a fi ajuns la vreme. Am mărturisit acest lucru ca să vedeţi că nu mă consider nicidecum mai bun ca ceilalţi. Şi totuşi, nu-mi istorisesc crima din vanitate. Aş primi, poate, să mi se spună că o fac dintr-o oarecare mîn-drie sau orgoliu. Dar la ce bun această manie de a încerca să cauţi explicaţii la toate faptele pe care le săvîrşeşti? Cînd am început să vă vorbesc, eram ferm decis să nu dau nici un fel de explicaţii. Vreau să-mi povestesc crima şi atîta tot. Cel căruia nu-i place, să n-o citească. Deşi nu cred, pentru că tocmai cei care aleargă mereu după explicaţii sînt cei mai curioşi. Şi, sînt sigur, nici unul dintre ei nu va pierde prilejul de a citi, pînă la capăt, istoria unei crime.
Aş fi putut să păstrez pentru mine motivele care m-au făcut să scriu aceste pagini de mărturisiri; dar, cum n-am nici un interes să par excentric, voi spune adevărul, care-i foarte simplu: m-am gîndit că vor fi citite de multă lume, pentru că de pe acum sînt celebru; şi cu toate că nu-mi fac prea multe iluzii, mă însufleţeşte o nădejde palidă de umanitate generală; poate voi găsi printre cititori o fiinţă care să mă înţeleagă, FIE ŞI UNA SINGURĂ.
„De ce — s-ar putea întreba cineva — doar o palidă nădejde, dacă manuscrisul va fi citit de-atîta lume?" Acesta-i genul de întrebări pe care le consider inutile. Ştiu, ele trebuie prevăzute, pentru că oamenii pun în mod obişnuit fel şi fel de întrebări, care, la cea mai superficială analiză, se dovedesc inutile. în faţa a o sută de mii de oameni de altă limbă pot să vorbesc şi să ţip pînă cad la pămînt, pentru că nimeni nu m-ar înţelege. Vă daţi seama ce vreau să spun?
O singură persoană m-ar fi înţeles. Persoana pe care am ucis-o.

Toţi ştiu că am ucis-o pe Măria Iribarne Hunter. Dar nimeni nu ştie cum am cunoscut-o, ce fel de legături au fost între noi şi cum de mi-a venit ideea s-o ucid. O să încerc să povestesc totul imparţial, căci deşi am suferit mult din cauza ei, nu am pretenţia stupidă de a fi perfect.
în salonul de Primăvară din 1946 am expus o pînză pe care o intitulasem Maternitate. Era o pictură în genul multora dinainte: cum spun criticii, în insuportabilul lor limbaj, era solidă, proporţionată şi bine construită. Avea, în sfîrşit, toate atributele pe care aceşti şarlatani le-au găsit întotdeauna în lucrările mele, inclusiv „o anumită latură profund intelectuală". Dar sus, în stînga, dincolo de o ferestruică, se desfăşura o scenă minusculă şi îndepărtată: o plajă pustie şi o femeie care privea marea. O femeie care privea ca şi cum ar fi aşteptat ceva; poate o chemare stinsă, de departe. Scena sugera, după părerea mea, o singurătate tulburătoare şi totală.
Nimeni nu s-a oprit asupra acestei scene: treceau cu privirea pe deasupra ei ca peste ceva secundar, poate decorativ. Cu excepţia unei singure persoane, nimeni nu părea să înţeleagă că această scenă reprezenta ceva esenţial. Totul s-a petrecut în ziua vernisajului. O fată necunoscută a stat mult timp lîngă pictura mea, fără să dea atenţie femeii din prim-plan, care privea copilul jucîndu-se. în schimb, a privit îndelung scena cu ferestruica, şi-n acest timp am avut certitudinea că trăia izolată de toată lumea: n-a văzut şi n-a auzit pe nimeni dintre toţi cei ce treceau sau se opreau în faţa pînzei mele.
Am observat-o tot timpul cu nelinişte. Apoi, în timp ce mă zbăteam între o frică invincibilă şi o dorinţă puternică de a o striga, s-a pierdut în mulţime. Ce fel de frică? Poate ceva asemănător cu frica de a-ţi juca toţi banii strînşi într-o viaţă pe un singur număr. Cînd a dispărut m-am simţit nefericit, furios, gîndindu-mă că, între milioanele de locuitori anonimi din Buenos Aires, s-ar putea să n-o mai văd niciodată.
În noaptea aceea m-am întors acasă nervos, nemulţumit, trist.
Pînă s-a închis salonul, m-am dus în fiecare zi acolo şi m-am aşezat cît se poate de aproape pentru a putea recunoaşte pe cei ce se opreau lîngă tabloul meu. Ea n-a mai apărut.
Lunile următoare m-am gîndit numai la ea şi la posibilitatea de a o reîntîlni. Şi, într-un fel, am pictat numai pentru ea. Ca şi cînd scena cu ferestruica ar fi început să crească, să-mi invadeze toate pînzele, întreaga operă."

Dacă am stârnit cuiva interesul mai trebuie să vă precizez faptul că această carte se găsea la editura Humanitas. Sper că se mai gaseste.

wondering

read this

read this

Prietenii stiu de ce...

... acum urmeaza sa va spun o poveste. Va voi destainui de ce m-ati auzit candva pomenind despre baliga de Fenix (conform DEX-ului asa se scrie numele pasarii care in limba latina este cunoscuta ca fiind Phoenix). Nu va speriati nu este vorba despre un scaun realizat, adunat si amestecat de catre membrii formatiei Phoenix; nici gand sa-mi treaca asemenea idei prin creierul meu constipat, prin urmare puteti sa cititi linistiti mai departe pentru ca nu are sa vi se faca scarba daca nu vi s-a facut deja.
A fost odata ca niciodata un sambure de pruna ramas pe pamant intre firele de iarba. Era gol, rece, tacut si uscat. Cum a ajuns in acea situatie? E un fenomen tipic samburilor de prune sa ajunga astfel: cade pruna din prun, poate ca se mai rostogoleste si sare putin dupa ce se desprinde de pomul care i-a dat viata. Daca hazardul ii randuieste sa cada pe pamant bun poate ca intr-un an prinde radacini, iar dupa un timp mai indelungat, ceea ce a fost pruna devine prun si noul prun face la randul lui prune. Simplu, nu? Toata lumea stie. Daca insa nu se intampla astfel, atunci povestea poate lua diferite intorsaturi. Sa revenim insa la oile noastre, mai exact la samburele nostru de pruna. Cum a ajuns gol? Invelisul lui a suferit cateva muscaturi si a alunecat bucata cu bucata in stomacul unui copil feroce. V-as povesti si drumul pana in stomac si de la stomac mai departe dar as devia prea mult de la poveste; in acest scop exista manuale de biologie. Samburele cu putinul invelis ramas a fost aruncat de acelasi copil feroce in iarba (copilul se pare ca a nimerit pe pamant bun... intre prune). Au mancat furnicile ce a mai ramas pe samburele nostru si s-a uscat la soare. Apoi a venit toamna, apoi a venit mistretul, dar mistretului i-a fost greata sa rontaie dupa copil. Apoi a venit iarna si uite asa samburele nostru a devenit rece. Tacut a fost el dintotdeauna. Se apropia primavara iar fostii lui colegi de pom care au fost mai norocosi se pregateau sa se ridice incetisor. Nimic neobisnuit pana aici... dar... deodata... pe samburele nostru l-a plesnit ceva insuportabil de fierbinte. Soarta insa a fost de partea lui: nu avea sistem nervos si pe deasupra murise definitiv si irevocabil cu mult inainte ca pasarea Fenix sa treaca in zbor pe deasupra lui. O veverita curioasa il privea din apropiere, insa soarta n-a fost la fel de blanda cu aceasta... sucombase letal prin deces, incet, sub o baliga de Fenix si ca orice veverita, va dati seama ca avea sistem nervos. Spre deosebire de pasarea Fenix, baliga acesteia nu renaste din propria cenusa, prin urmare aceasta nu mai reprezinta nici un pericol.
Pe masura ce primavara intra in vigoare o buruiana incepea sa se ridice incet langa scena tragediei. Crestea intr-o zi cat cresteau altele in zece. Poate ca cenusa baligii de Fenix aducea un plus de fertilitate solului pe care cazuse, dar si omizile care o rodeau cresteau pe masura. Buruiana devenea tot mai mare. Vrejul de fasole din povestea lui Jack era mic copil iar uriasul isi facea planuri sa ajunga pe Luna, sustinut fiind de MA-SA.
To be continued...

Monolog

Quote

a quote that I found in a book:

The Cellist Of Sarajevo by Steven Galloway, the beginning

The first pages of this great novel. Click on the pictures to enlarge them.
1

2

3

Bartolomeu Valeriu Anania