Au trecut trei luni de când sunt pe aici, iar viața se desfășoară. Plumbul lui Bacovia îl simt de multe ori prin vene. Privesc oameni vidați și agitați și prea puțini oameni în care viața mai circulă frumos. O mare de creiere batjocorite de politicieni. Oameni care au uitat de ce există pentru că nu le-a mai lăsat nimeni timp să-și pună întrebări.Oameni care atunci când au timpul și libertatea să își pună întrebări își caută altă ocupație printre ofertele sociale și media. Împreună formează o groapă în care încap și cele mai inimaginabile dejecții pe care uraganul societății de consum le revarsă.
Din când în când se mai ridică unul sau altul, dar pe aici se întâmplă un fenomen ciudat. Cei care se ridică sunt de prea puțini oameni din jurul lor priviți ca și exemple. Întotdeauna se găsesc leneșii care să îi denigreze.
Până acum viața m-a învățat că cel mai bun mod de a-i învăța pe alții este prin exemplul propriu. De la copilul mic jucăuș și neastâmpărat, până la bătrânul din pat, fiecare avem de învățat câte ceva de la ceilalți. Singurele vorbe din care omul învață ceva sunt cele pe care le primește ca și răspuns atunci când caută ceva cu sinceritate și nu atunci când caută în vorbele altora confirmări ale propriei opinii sau un mod de a-și minți conștiința tot din cauze de lene.
Pentru copii exemplul îl reprezintă părinții. Pentru adulți exemplul sunt elita, eroii și martirii, dar o epidemie a lașității s-a așternut peste societatea noastră. O epidemie atât de perversă încât eroii și martirii sunt priviți ca și oameni proști. Nebuni. - Cum sa mori pentru așa ceva? Pentru pământ? Pentru credință? Cum? De ce sa nu stai confortabil și mulțumit într-un bar și să privești forfota lumii prin geamurile largi sau poate că înguste, savurându-ți liniștit ceaiul.
Vom face și revoluție dacă va fi vreme bună și dacă acolo se vând mici și bere.
Ce caută în fruntea țării toți acei oameni lipsiți de caracter?! Cum să stea ei în fruntea țării, popor român? Cum le îngăduiți așa ceva?
Le ascultați minciunile la televizor, pupați în fund tot Vestul așa cum v-au învățat la televizor.
Visul tineretului este să scape de aici. Știți ce este Vestul? Vestul este acolo unde ești străin, dar este și acolo unde eram plătit cu 20 de Euro pe ora.
Nu este oare strigător la cer? Vă lăfăiți în sărăcie și vă străduiți să arătați fancy, trendy, să dați impresie bună, dar la ce vă folosește? Cei care sunt cu adevărat bogați nu caută să-și evidențieze luxul. Ce se întâmplă la noi este un complex bolnav al sărăciei; al omului frustrat care vrea să pară altceva decât ceea ce este.
Dintr-o obsesie pentru imaginea nerealistă pe care mulți și-o proiectează asupra lor avem prea mulți oameni săraci, dar pretențioși - perechea de adjective care ne-a transformat țara într-o piață de desfacere.
Treziți-vă la realitate! Lăsați deoparte iluziile, visele ieftine și modelele de "realitate" atât de fanteziste, vândute la televizor. Divertisment? Obișnuiam să urmăresc un show de divertisment al unei televiziuni australiene - glumele sunt inteligente. Îți pun zâmbetul pe buze printr-o provocare intelectuală, nu prin jocuri ieftine de cuvinte, pe când la televiziunile noastre predomină umorul bădăran și bășcălia de mahala, iar mahalaua aceasta este perpetuată într-un cerc vicios al ratingului.
Elevi, studenți: construiți-va viitorul. Geniul prea rar este o condiție a omului sărac pentru că omului sărac își folosește timpul muncind din greu ca să supraviețuiască. Nu are suficient timp pentru activitate intelectuală. Newton, Mozzart, Einstein, Betoven, Da Vinci nu au facut parte din familii sărace. Voi, pentru că încă nu aveți grija muncii întreceți-vă în cunoaștere, nu în absențe motivate dacă vreți "o țară ca afară".
