discutii pe forum

Am modificat putin ceea ce am scris acolo pentru a fi mai explicit tinand cont de diferenta de context intre blog si forum:

"Biserica nu are nici o "gelozie" fata de francmasonerie prin insasi invatatura ei care aduce iubirea in sufletul celor care o primesc, dar cei care nu o accepta nu au cum sa inteleaga aceasta iubire si se vor ridica impotriva ei la fel cum Cain s-a ridicat impotriva lui Abel, la fel cum vechii evrei s-au ridicat impotriva lui Hristos (cei care faceau lucrurile legii impotriva celui care face lucrurile iubirii). Din iubirea fata
de Dumnezeu si intru iubirea Lui luptam, insa, impotriva smintirii omului si impotriva minciunii prin promovarea Adevarului care este unul singur, nu impartit 3 religii si 1000 de secte. Atunci cand omul promoveaza propria-i opinie despre Adevar nu promoveaza Adevarul ci o proiectie in planul mintii sale limitate, care nu poate sa fie completa. Francmasoneria si protestantii ne indeamna la opinie personala, dar in ce priveste Revelatia nu e loc pentru opinie personala, deoarece Adevarul S-a revelat pentru ca tot cel ce crede in El sa se mantuiasca si sa aiba viata vesnica. Revelatia, din iubirea fata de semeni o transmitem mai departe asa cum am primit-o pentru ca si ei sa aiba acces la Cale, Adevar si Viata(cea de veci). Hristos este unul singur nu cate unul pentru fiecare om(in cate contexte am pute repeta intrebarea Sfantului Apostol Pavel: Oare s-a impartit Hristos?), daca inlocuiesti ceva din ceea ce am primit prin Sfanta Traditie cu o opinie sau cu ceva infirmat de Sfanta Traditie, atunci te minti pe tine si acela in care crezi nu mai este Dumnezeul Adevarat. Daca invataturile gnostice ale francmasonilor ar fi fost validate de catre Traditia Apostolica, dupa conciliul de la Nicea(325) atunci le-am fi avut si noi in religia ortodoxa, dar Noul Testament a fost alcatuit din scrierile care nu au putut sa fie infirmate prin Sfanta Traditie, cele care nu au stat impotriva Revelatiei (altfel am fi avut o gramada de alte scrieri gnostice/apocrife). Omul devine activ in Biserica, nu e nevoie de francmasonerie in acest sens, iar francmasoneria nu este complementara credintei ortodoxe ci discrepanta insasi, prin simbolistica si ritualurile pagane. Nu intamplator am gasit ritualuri promovate in ceea ce se numeste The Hermetic Order Of The Golden Dawn imprumutate pe un forum de asazis satanism traditional(forum pe care am fost invitat de catre cineva de pe forumul francmasoneria.ro inainte ca acesta din urma sa fie inchis cel mai probabil din cauze de spam). Kabala nu are nici o legatura cu crestinismul. S-au gasit insa francmasoni care sa o ataseze francmasoneriei. Invataturile masonice sunt pline de ea si nu numai de ea. Reincarnarea - despre care unii francmasoni(daca nu toti) spun ca este incontestabila - este o alta idee cu caracter egocentric a sufletului care nu vrea sa se desparta de lumea trupului acesta sau de el insusi. Magia este impotriva mantuirii, la fel si astrologia, indiferent sub ce forma ar fi urmate de om. Indiferent ce ati face, invatatura va ramane vie in cei prin care e data mai departe, nemodificata, oricata sminteala si erezie ati produce voit sau nevoit. Ceea ce se intampla la Sfanta Liturghie, rugaciunile pe care parintele le spune in taina poate sa le citeasca oricine pentru a se documenta, nu sunt secrete care sa poata produce vreo speculatie(prin urmare, comparatia ta nu e buna), atata doar ca in timpul Sfintei Liturghii le spun preotii pentru ca ei au primit harul preotiei prin punerea mainilor. Sa inteleg ca are cineva vreun interes in a starni impotriva religiei ortodoxe pe cei care stiu prea putine despre aceasta religie? Conceptiile iudaice au intrat in cultura voastra cu mult dupa aparitia crestinismului si ar trebui sa va intrebati daca nu cumva voi sunteti cei manipulati in vreun fel, francmasonilor..."

Reactia cuiva: Analizeaza aceasta pagina...crezi ca toate acele jde cuvinte au fost scrise direct....nu...s-a dat copy/paste la greu....postul tau a fost scris de tine sau ai dat copy/paste???

Raspunsul: Ceea ce am scris eu am scris din ceea ce stiu. Daca ai fi inteles ce am scris, ai fi inteles de asemenea ca ceea ce stiu e ceea ce am primit si eu la randul meu din Sfanta Traditie, iar acolo unde vezi citate din Sfanta Scriptura am dat copy/paste ca sa fie precise. Acolo unde am scris despre alte culturi am scris din experienta acumulata in urma propriilor mele rataciri trecute, experienta raportata la dogma crestina ortodoxa. Noi nu reinventam religia in functie de ceea ce ne convine sau ceea ce ni se pare potrivit ci cautam s-o intelegem asa cum o primim. Nu o privim de sus in jos ca sa o disecam pentru ca Dumnezeu este deasupra omului, iar cel ce judeca invatatura se minte pe sine in primul rand si apoi pe cei de langa el. O privim de jos in sus ca sa ne raportam la ea si sa ne vedem nevrednicia noastra pentru a fi capabil sa intelegem invatatura prin smerenie. Un om care considera ca a inteles ceva pe deplin cade in autosuficienta si de acolo in ignoranta, lucru prin care isi blocheaza intelegerea. Nici un om nu e creator. Tot ceea ce este, este de la Dumnezeu, iar omul mai mult decat a ingriji ceea ce i-a fost dat in grija nu e capabil. Un artist, avand impresia ca a creat ceva de asemenea se minte pe sine. El a modelat doar ceva ce de fapt exista dinainte pentru a face o reprezentare a ceea ce de asemenea exista chiar si daca doar in mintea lui, iar in mintea lui nu a cladit totul din nimic ci de asemenea din imaginile, reprezentarile si situatiile experientelor sale precedente care au fost o inlantuire de cauza-efect, in care, de cateva ori si-a dat seama ca a avut de ales iar in rest a mers in voia vantului. Ceea ce asteapta Dumnezeu de la om nu e sa mearga in voia vantului ci sa aleaga actiunea in virtutea iubirii (cu cat mai mult poate din ceea ce cuprinde ceasta iubire: iertare(care atunci cand e adevarata se face din iubire, nu cu scopul iubirii), smerenie(fara de care iubirea devine iubire de sine, ceea ce nu mai e intru ale lui Dumnezeu ci ale necuratului) si propovaduirea Adevarului(pe care o vei face din iubirea fata de semenii tai, pentru ca te vei bucura pentru ei stiind ca vor porni pe calea Vietii si vor fi mantuiti)) .

Amintiri

Nu ştiu ce mi-a venit de o vreme. Mă cuprind amintirile sentimentelor trecute... uneori îmi vin uşor şi rar, dar alteori mă înghesuie de nu mai ştiu pe care să-mi opresc gândul... dar mă bucură. Toate verile copilăriei(dar şi vacanţele de iarnă si de primăvară) mi le-am petrecut la ţară...
Dimineaţa plecam cu bunicul la câmp... Pe la amiază ne întorceam, mâncam, dormeam o oră,două sau porneam TV-ul,poate mai citeam sau meşteream ceva ... şi apoi iar la câmp sau muncă prin gospodărie... De copil ce eram, oboseala nu era niciodată o problemă. De îndată ce terminam munca, uneori, nici nu mai mergeam acasă împreună cu bunicul, mergeam să joc fotbal cu ceilalţi copii din sat. Nu purtam noi ceasuri de mână. Când se întorceau ciurdarii cu vacile de la păşune porneam şi noi spre casele noastre. Terenul de fotbal era în curtea şcolii din sat, iar vacile treceau prin faţa şcolii şi le vedeam din curte. Seara, după cină şi obişnuita cană cu lapte stăteam în pat şi, împreună cu bunicii şi sora mea, Corina, urmăream TVR 1.
Întâmplător, astăzi mi-a venit în gând numele de Gabriel Cotabiţă(n-am dat cu el mâna niciodată, dar din cauza lui am scris toate cele de mai sus)... şi m-am gândit apoi să-l caut pe youtube, că... cine ştie, poate îmi mai amintesc ceva. Mi-am şi adus aminte de Cerbul de aur... programul pe care îl aşteptam cu sufletul la gură în fiecare seară pe la sfârşitul vacanţelor de vară... Nume nu mai înşir aici, dar cred că filmarea următoare are să îi bucure pe unii

Pateric

" Spre sfârşitul mileniului II, preocupările de spiritualitate s-au reîntors. S-au dovedit falimentare încercările făcute de la Renaştere încoace, îndeosebi în veacurile XVIII-XIX, de a-L expulza pe Dumnezeu din istorie sau chiar a-L nega.
Necazul este că fără o bună călăuzire, viaţa spirituală o poate lua pe căi lăturalnice. Aberaţiile pot fi socotite normalităţi şi anumite stări patologice drept trăiri duhovniceşti înalte.
Iată de ce acum 12 ani ne-am gântit să tipărim , din literatura duhovnicească, o seamă de cărţi care le pot fi de mare folos doritorilor de autentica viaţă spirituală. Ele alcătuiesc colecţia "Isvoare Duhovniceşti"."

Izvoare ale spiritualităţii creştine - Andrei Arhiepiscop al Alba Iuliei

"Am iubit Patericul încă din tinereţe pentru că mi s-a părut cartea cea mai realistă din toată literatura monahală a Rărăsăritului. Dacă, asemenea Sfântului Apostol Pavel, ar fi să împrumut comparaţii din lumea sportului aş spune că Filocalia este tratatul alpinistului, a celui ce a depăşit exerciţile lunecuşurilor facile şi s-a angajat spre vârfuri înarmat cu espadrile, funii şi pitoane; riscul căderii e din ce în ce mai mare, dar şi măsurile de apărare sunt mai severe. În schimb Patericul poate fi manualul schiorului. Se ştie însă că una din primele griji ale instructorului este aceea de a-l învăţa pe elev cum să cadă fără să-şi rupă gâtul şi cum să se ridice fără să-şi frângă picioarele. Aceasta însă presupune eventualitatea căderii. Cititorul neavizat al patericului este uneori scandalizat de istorisirea unor astfel de prăbuşiri, dar nu-i va rămâne străină lecţia redresării. În aceasta constă realismul extraordinarei culegeri de fapte, gânduri şi poveţe monahale, ale cărei pagini sunt deseori vecine cu profunzimea şi sprinteneala proverbului."

Predoslovie - Arhimandrit Bartolomeu Anania

PATERIC - Ediţia a 4-a rev. Alba Iulia; Reîntregirea, 2004

Viaţa

viaţa este incompatibilă cu oamenii complecşi pentru că e simplă, dragi prieteni.
No servus!