M-ar mira ca cineva să poată să găsească măcar un vers antisemit în imnul legionarilor. Ce este limpede în schimb este faptul ca Biserica Ortodoxă, pentru faptul că spune pe față un adevăr, este prigonită de către cei ai căror părinți ipocriți s-au folosit de puterea lui Pilat pentru a-l răstigni pe Hristos pentru că nici cei de atunci nu îndurau Adevărul și pentru că li se apropiau paștile și nu ar fi avut voie să il ucidă ei cu mâinile lor dacă vroiau să le sărbătorească.
În continuare am să mă folosesc de câteva citate din cartea Biserica și dușmanii ei a profesorului Danion Vasile pentru a ilustra acest punct de vedere.
„Fariseilor
Rușina-ți-vă măcar de morții
Înviați de dătătorul vieții lor,
Cel pe Care, plini de pizmă L-ați ucis”
Versurile acestea sunt din slujba Prohodului Domnului Dumnezeului și Mântuitorului Nostru Iisus Hristos, strofa 49 din Starea a doua. În locul cuvântului „fariseilor” din versiunea actuală în versiunea veche era de fapt „o, iudeilor!” conform profesorului Danion Vasile - Biserica și dușmanii ei, pag. 88 nota 67. Mai departe, în aceeași carte apare și strofa a noua din Starea a treia:
„O, ce nebunie!
Pe Hristos omoară
Ce ce-au ucis pe profeți.”
Această strofă lipsește din prohodurile tipărite recent.
Dau mai departe citat din cartea menționată mai sus:
” Trebuie spus însă că, datorită unor astfel de strofe din Prohod, există un curent care susține cenzurarea acestei slujbe bisericești. O primă cenzurare a avut deja loc. Să nu se creadă că cenzurarea Prohodului a avut ca scop doar scurtarea slujbei – un aggiornamento pe placul creștinilor grăbiți ai zilelor noastre, învățați să trateze slujba în mare viteză. S-au scos în mod special fragmentele în care era vorba despre iudeii care L-au răstignit pe Hristos.
Iată un alt exemplu strofa 58 din Cântarea întâi în varianta completă:
Îngâmfat Israil,
Ucigaș popor!
Pentru ce pe Varava, pătimaș slobozi,
Iar pe Domnul pentru ce îl răstignești?
Așa cum poate constata oricine face comparația, în total au fost cenzurate 12 strofe din Prohod. Din prima cântare s-au scos 3 strofe din 76, din a doua 3 din 63, din a treia 6 din 49.
Această cenzură neunitară(care a micșorat și mai mult raportul cantitativ dintre cântarea a treia și primele două), nu poate da roade de folos. În momentul în care începem să cenzurăm cultul nu mai considerăm că are inspirație dumnezeiască și negăm harul Sfinților Părinți și al cuvioșilor care au alcătuit sfintele slujbe.
Dacă cenzura s-ar fi rezumat la scurtarea Prohodului, ar fi fost o excepție fără ecouri. Dar, din păcate, cenzura s-a extins și asupra altor texte liturgice. (Tragem acest semnal de alarmă pentru ca fenomenul să nu ia amploare.)
Iată, de exemplu, un fragment din Ceaslov, din Troparele Învierii – e vorba de Troparul Glasului întâi:
Piatra fiind pecetluită de iudei și ostașii străjuind preacurat trupul Tău, înviat-ai a treia zi Mântuitorule, dăruind lumii viață...
În noile cărți de muzică bisericească, acest tropar începe cu cuvintele „Piatra fiind pecetluită și ostașii străjuind...” Nu se mai precizează cine a pecetluit piatra de la Sfântul Mormânt, trecându-se astfel cu vederea mărturisirea Sfintei Evanghelii:
62.Iar a doua zi, care este după vineri, s-au adunat arhiereii şi fariseii la Pilat,
63.Zicând: Doamne, ne-am adus aminte că amăgitorul Acela a spus, fiind încă în viaţă: După trei zile Mă voi scula.
64.Deci, porunceşte ca mormântul să fie păzit până a treia zi, ca nu cumva ucenicii Lui să vină şi să-L fure şi să spună poporului: S-a sculat din morţi. Şi va fi rătăcirea de pe urmă mai rea decât cea dintâi.
65.Pilat le-a zis: Aveţi strajă; mergeţi şi întăriţi cum ştiţi.
66.Iar ei, ducându-se, au întărit mormântul cu strajă, pecetluind piatra. (Matei 27, 62-66)”
…..........................
Dar una dintre cele mai grave cenzurări ale cultului este scoaterea din Molitfelnicul ortodox a slujbei de primire în biserică a evreilor(odată cu aceasta au fost scoase și alte slujbe de primire a catolicilor, a armenilor și a altor eretici).
Vorbind despre importanța unor astfel de slujbe, Sfântul Ioan de la Kronstadt scria: „Ce înseamnă rânduiala trecerii de la diferite credințe și confesiuni și a unirii cu Biserica Ortodxă? Necesitatea indispensabilă a lepădării de credințele și confesiunile false, a negării rătăcirilor, a mărturisirii adevăratei credințe și pocăinței de toate păcatele dinainte, a făgăduinței date lui Dumnezeu de a păzi și mărturisi cu tărie credința nealterată, a feririi de păcate și a viețuirii în virtute”
„E foarte trist că din Triodul românesc lipsește cea mai importantă slujbă cu caracter dogmatic din tot anul bisericesc, e vorba de Sinodiconul Ortodoxiei, slujbă în care sunt anatemizați nominal toți marii eretici și sunt cinstiți marii sfinți apărători ai Ortodoxiei. Celelalte popoare ortodoxe au aceeași slujbă, și mari teologi - cum este Mitropolitul Hierotheos Vlachos – au scris mult despre importanța ei. Întrucât cultul bisericesc are un caracter catehetic, dacă va fi văduvit de amprenta dogmatică va avea roade pe măsură, credincioșii fiind mult mai ușor de atras în ghearele diferitelor rătăciri.”(pag 92)
„Mitropolitul Hierotheos Vlachos spune: „Ne este desigur cu neputință să analizăm și să tâlcuim toate lucrurile minunate și pline de semnificație din Sinodiconul Ortodoxiei. Cititorul va trebui să îl parcurgă cu băgare de seamă și astfel îi va descoperi însemnătatea.”
Sfântul Teofan Zăvorâtul arăta că prin Sinodicon se aude glasul cel puternic al dreptei credințe, care osândește mulțimea de erezii și de eretici. El explică de ce în zilele noastre Biserica nu se grăbește să pronunțe anatema asupra fiecărei grupări eretice nou înființate:”La noi s-au prășit acum o mulțime de nihiliști și de nihiliste, de darwiniști, de spiritiști: dacă în învățătura lor ar fi vreo rătăcire nouă, credeți că Biserica ar tăcea, n-ar glăsui, nu i-ar osândi și nu i-ar da anatemei?””(pag 93)
În combaterea afirmațiilor care spun că Noul Testament ar avea o anumită încărcătură antisemită și a argumentării punctului menționat de mine în primul fragment al acestui articol, aduc mai departe niște fragmente extrase din capitolul „Sfintele Evanghelii și erezia antisemitismului” din aceeași carte:
„Hristos s-a născut din neamul lui David, Maica Domnului a fost evreică, Sfinții Apostoli au fost evrei. Cum putea cineva să inventeze o religie atât de sinucigașă, încât toți adepții să se ridice împotriva întemeietorului religiei respective? Așa ceva e imposibil. Iar credința la care ne-a îndemnat Hristos, Fiul lui Dumnezeu, nefiind o învățătură omenească, ci Adevărul descoperit de Dumnezeu oamenilor, nu putea fi împotriva niciunui neam. Pentru că Dumnezeu nu are dușmani, Dumnezeu nu are pe nimeni de pierdut.
Hristos a venit pentru mântuirea tuturor și mai cu seama a iudeilor... poate cea mai simplă argumentare a anti-antisemitismului Evangheliilor o găsim rezumată de cuvântul Sfântului Apostol Pavel, care – după ce slujind Sinagoga prigonise creștinii – ajungând să fie prigonit de iudei spune:
Nu mă rușinez de Evanghelia lui Hristos, pentru că este putere a lui Dumnezeu, spre mântuirea a tot celui ce crede, iudeului întâi și elinului (Rom. 1, 16) Și întărește cuvântul
13.Căci v-o spun vouă, neamurilor: Întru cât sunt eu, deci, apostol al neamurilor, slăvesc slujirea mea,
14.Doar voi izbuti să aţâţ râvna celor din neamul meu şi să mântuiesc pe unii dintre ei.
15.Căci dacă înlăturarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor la loc, dacă nu o înviere din morţi?
16.Iar dacă este pârga (de făină) sfântă, şi frământătura este sfântă; şi dacă rădăcina este sfântă, şi ramurile sunt.
17.Iar dacă unele din ramuri au fost tăiate, şi tu, care erai măslin sălbatic, ai fost altoit printre cele rămase, şi părtaş te-ai făcut rădăcinii şi grăsimii măslinului,
18.Nu te mândri faţă de ramuri; iar dacă te mândreşti, nu tu porţi rădăcina, ci rădăcina pe tine.
19.Dar vei zice: Au fost tăiate ramurile, ca să fiu altoit eu.
20.Bine! Din cauza necredinţei au fost tăiate, iar tu stai prin credinţă. Nu te îngâmfa, ci teme-te;
21.Căci dacă Dumnezeu n-a cruţat ramurile fireşti, nici pe tine nu te va cruţa.(Rom. 11, 13-21). Sfintele Evanghelii ne arată că, în raportul dintre Sinagogă și Hristos sau în raportul dintre Sinagogă și ucenicii lui Hristos iudeii nu au avut de suferit din partea creștinilor. Dimpotrivă. Hristos și ucenicii Săi au fost prigoniți de iudei. Cei care susțin ca Hristos a murit pe cruce pentru că era considerat periculos de către autoritățile romane calcă în picioare adevărul Scripturilor. Acestea ne arată că de multe ori iudeii au vrut sa-l omoare pe Hristos...
a început Iisus să arate ucenicilor Lui că El trebuie să meargă la Ierusalim şi să pătimească multe de la bătrâni şi de la arhierei şi de la cărturari şi să fie ucis, şi a treia zi să învieze.(Matei 16,21)
44.Şi unii dintre ei voiau să-L prindă, dar nimeni n-a pus mâinile pe El.
45.Deci slugile au venit la arhierei şi farisei, şi le-au zis aceia: De ce nu L-aţi adus?
46.Slugile au răspuns: Niciodată n-a vorbit un om aşa cum vorbeşte Acest Om.
47.Şi le-au răspuns deci fariseii: Nu cumva aţi fost şi voi amăgiţi?
48.Nu cumva a crezut în El cineva dintre căpetenii sau dintre farisei?
49.Dar mulţimea aceasta, care nu cunoaşte Legea, este blestemată! (Ioan 7)
53.Iar ieşind El de acolo, cărturarii şi fariseii au început să-L urască groaznic şi să-L silească să vorbească despre multe,
54.Pândindu-L şi căutând să prindă ceva din gura Lui, ca să-I găsească vină.(Luca 11)
Şi după aceea mergea Iisus prin Galileea, căci nu voia să meargă prin Iudeea, deoarece iudeii căutau să-L ucidă.(Ioan 7, 1)
Mântuitorul Însuși le spune fariseilor că sunt mai vinovați decât parinții lor, care au vărsat sângele prorocilor, lăsând să se înțeleagă că vina mai mare ar fi tocmai uciderea celui profețit de proroci
29.Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că zidiţi mormintele proorocilor şi împodobiţi pe ale drepţilor,
30.Şi ziceţi: De am fi fost noi în zilele părinţilor noştri, n-am fi fost părtaşi cu ei la vărsarea sângelui proorocilor.
31.Astfel, dar, mărturisiţi voi înşivă că sunteţi fii ai celor ce au ucis pe prooroci.
32.Dar voi întreceţi măsura părinţilor voştri! (Matei 23)
”
„Sfântul Eustratie a patimit pentru Hristos în veacul al XI-lea, dar Biserica are mucenici și din veacul trecut. Unul dintre cei mai cunoscuți este părintele Filumen, noul mucenic - care a fost canonizat pe 29 noiembrie 2009
În ultimul loc în care a slujit, și anume Fântâna lui Iacov, veneau des evrei fanatici ca să scoată icoanele și crucea din biserică, deoarece considerau că era un loc de închinăciune iudaic. Unul dintre acești evrei venea în fiecare zi și se ruga în lăcaș. Părintele Filumen, păzitor credincios al așezământului Sfântului Mormânt din Palestina i-a explicat cu blândețe și smerenie că Fântâna lui Iacov aparținea de multe secole creștinilor. Vrând să evite provocările, atunci când evreul acela intra în biserică să se roage, părintele Filumen întrerupea slujba și o continua mai târziu. Scopul acestui evreu, ca de altfel al tuturor evreilor fanatici, era să transforme cu orice preț biserica în loc de închinăciune iudaic. Astfel, pe 29 noiembrie 1979, în ziua în care Biserica îl pomenește pe Sfântul Filumen părintele a fost atacat cu toporul și omorât în timp ce săvârșea Vecernia. După aceea ucigașii au jefuit biserica, iar la plecare au aruncat o grenadă. Comunicatul Poliției spunea că făptașii erau necunoscuți.”(pag. 125)
Nazismul nu are nici o legatură cu creștinismul în afară de una geografică, care a condus la folosirea creștinismului în propagandă.
Mihai Urzică:
„Neopăgânismul nazist a revenit la păgânătate, a retrezit vechiul cult al lui Thor si Wotan, a promovat forța, spiritul de rasă superioară, precum și disprețul față de mila creștină, față de iertare, socotite a fi manifestări psihologice ale inferiorității și lașității evreiești. Aceste concepții au dus la lagărele de exterminare în masă, la cele mai demente cruzimi. În cartea Mitul veacului al XX-lea, a doctorului hitlerist Alfred Rosenberg [*nota mea... miroase a nume sionist*] se spune: “Mitul crucii creștine este mort; mitul zvasticii, al rasei și al sângelui îl înlocuiește.(p 680)” O asemenea doctrină păgână socotea Biserica creștină o piedică în calea afirmării noului regim, ca urmare Biserica a fost supusă unei aprige persecuții, dimpreună cu slujitorii ei, care în adunarea păcătoșilor n-au umblat și pe scaunul hulitorilor n-au șezut(Ps 1, 1). Și astfel, așa cum Cugetările lui Mao au devenit mai târziu sacre, având putere de mit pentru comuniștii chinezi, la fel si Mein Kampf, cartea doctrinară a lui Hitler, a devenit catehismul fiecărui nazist, gata de orice jertfă pentru cauza hitlerismului.
Nazismul sau orice formă de antisemitism și credință creștină sunt învățături contrare. Acest adevăr este simplu și ușor de înțeles chiar și de către copii...
La parastasul parintelui Nicodim Măndiță, unul din marii stâlpi ai credinței din România secolului trecut, poetul Ioan Alexandru a povestit un lucru tulburător. Un om l-a ucis pe fratele unui părinte duhovnic. „Știți ce a făcut acest părinte care trăiește? A mers la el și i-a zis: Fratele meu! Tu l-ai omorât pe fratele meu și în locul fratelui meu ești tu fratele meu! Și l-a sărutat pe obraz și i-a spus: Tu ești fratele meu!”Ce religie aduce omul la un asemenea record al iubirii? Ce altă credință pune iubirea în centrul ei așa cum o face credința creștină? Gestul părintelui poate fi înțeles ca un rezumat al Sfintelor Evanghelii, ca un rezumat al Legii celei Noi. Hristos, Fiul lui Dumnezeu a venit să ne învețe Legea iubirii și a iertării. A iubirii care biruie orice răutate, a iubirii care iese biruitoare din orice încercare și orice prigoană.”
Iar de aici sa mai spun și eu ceva:
Aparent evreii care ii caută greșeli părintelui Iustin Pârvu nu ințeleg acest din urmă lucru. Îi mustră adevărul și nu vor să fie mustrați. Te vor urâ dacă le dai pe față jocurile. Eu nu sunt antisemit, n-am nimic cu ei, dar am împotriva minciunii. Este o observație. Așa cum l-a ucis Cain pe Abel, așa cum i-au ucis pe proroci, așa cum l-au ucis pe Cel pe care prorocii l-au vestit. Ei sunt fii ai răzbunării și judecă prin prisma răzbunării și probabil că le este frică de faptul că s-ar putea să gândim la fel. Să stea liniștiți, sau dacă tot vor să spună ceva, măcar să se cerceteze înainte de a face acuzații. Legiunea s-a numit a Sfântului Arhanghel Mihail și nu a lui Hitler. A fost luptătoare înverșunată împotriva comunismului și nu a fost în ambele tabere, așa cum au fost sioniștii.
