Roșia Montană

Aparent soluția la care mă gândeam eu pentru salvarea zonei Roșia Montana, despre care am scris în articolul precedent este o soluție ilegală. De ce? Pentru că "stăpânii" aleși ai lor au decis să fie astfel declarând zona ca fiind zonă monoindustrială. Oare câtă mită au primit? Sau ce procent le-au oferit "cadou"?

Lumea de mâine

De un timp mă bântuie niște gânduri. De fiecare data cand trec pe la câte o benzinărie să alimentez scooterul și văd prețul benzinei sub 12 Dkk/L îmi aduc aminte de Libia. În ziua în care a murit Gaddafi a scăzut prețul sub 11 Dkk și de atunci variază în jurul acestei valori. Ce este de înțeles din lucrul acesta?
În primul rand că trăim într-o lume căreia îi place să se numească civilizată, dar care, pentru propria-i bunăstare și progres își manifestă existența conform legilor junglei.
Mă gândeam de mai demult să scriu lucrurile acestea, dar până acum nu mi-am făcut timp.

Țiței - cuvânt însângerat al zilelor noastre, dar a cărui substanță susține întreaga civilizație.
Cât plastic vezi în jurul tău? În izolatii, jucarii, aparatură, unelte, etc.  Câte ambalaje acoperă produsele oricarui magazin? Trăim cu acest material în jurul nostru și suntem atât de obișnuiți cu el încât este ceva firesc și nici nu ne mai întrebăm oare prin ce procese a fost obținut și din ce substanțe? În ce măsură sunt țițeiurile implicate în obținerea plasticului? Acesta este un exemplu simplu, dar cine stă să se mai gândeasca?
Avem milioane de kilometrii de șosele, dar își pune cineva întrebarea: ce anume conține asfaltul?

Oare?

Aceste șosele sunt călcate zilnic de milioane de autovehicule... despre a căror funcționare știm cu toții ca se bazează pe combustibili obținuți prin rafinarea ț__________.
Dar oare ce implică producerea, transportul și vânzarea unui autovehicul? Printre altele resursa menționată mai sus.
O întrebare mai importantă ar fi probabil: Oare cât petrol este folosit în producția, transportul și comercializarea tuturor bunurilor pe care s-a ridicat civilizația noastră și care o susțin pe ea?



Politică morală și economie controlată.

Era o vreme când evreii erau nedoriți în lume pentru că ei sunt "poporul ales", iar în fața multora dintre ei noi suntem "goyim" și nu valorăm mai mult decât niște animale. Ar fi fost o aroganță cam mare pentru un om, dar și mai mare când aceasta este caracteristică unui întreg popor. Cei care au trecut prin holocaust s-au smerit, cei care au fost doar martori ai lui l-au folosit ca și obiect de propagandă anti-rasistă. Acesta însă este un alt subiect.

Cu ce suntem noi mai buni decât ei? Noi - țările Central si Vest-Europene împreună cu cele ale Americii de Nord? Probabil că fiind slugi ai celor mai sus menționați începem să învățăm de la ei. Am avut trupe în Irak, avem în Afganistan, Libia. Acestea sunt cele mai discutate zone pentru că acolo există conflicte, iar presa - în cautarea adevărului, dar cu precădere a bucăților senzaționale din adevăr - se concentrează acolo. Mai sunt însă și alte zone asupra cărora presa păstrează o ceață groasă - zone în care nu a fost întâmpinată o rezistență politică consistentă și prin urmare marile corporații ale lumii își fac acolo în deplină libertate exploatările murdare. Exemplu: Exxon-Shell in Darfur(Africa). Ne amintim cu siguranță și despre diamante. Ne mai amintim despre producția și exportul de cocaină din Africa de Sud. Dacă mai demult în Statele Unite africanii erau folosiți ca și sclavi, în ziua de astăzi lucrurile s-au schimbat. Acum ei sunt folosiți ca și sclavi la ei acasă în mod mai mult sau mai puțin direct.
Fapt divers: Întorcându-mă de la muncă cu autobuzul am avut anul trecut ocazia sa stau de vorbă cu un african despre niște aspecte sociale ale Africii. Îmi povestea cum la ei dacă mergi cu autobuzul, indiferent de ora zilei există riscul sa fie oprit autobuzul de către hoți înarmați, aceștia să intre și să-ți ceară banii, iar regula când așa ceva se întâmplă este ca toată lumea să lase privirea în jos pentru că cel care este observat că a privit fața oricăruia dintre infractori este împușcat pe loc fără milă și mai mult decât atât, să te împuște dacă n-ai nimic să le dai sau dacă nu le place fața ta. Îmi mai povestea cum predicatorii penticostali vin din occident, umblă în limuzine escortate și singurul lor scop acolo este să strângă bani, cu toate ca oamenii sunt săraci. I-am spus că am văzut poze cu peisaje foarte frumoase din Africa de Sud și mi-aș dori să trec cândva și pe acolo. Mi-a spus că aceea este o țară dură și sunt oameni care au mers acolo și nu s-au mai întors. L-a impresionat liniștea din Danemarca.
Revenind la subiec, o asftel de zonă prea puțin mediatizată și cu un viitor defavorizat este a noastră Roșia Montană în mod deosebit, dar mai mult sau mai puțin întreaga țară. Puterea din stat nu se mai implică. Își ia partea din taxe și impozite și își pune speranța în investitori străini. Puterea în România este o entitate parazită prin intermediul căreia se menajează scaune (în toate înțelesurile posibile... pentru că scaun este și cel care ocupă un scaun pe acolo). Ea are ce-i trebuie. Stăpânii noștrii nu rabdă foame. Ei se hrănesc din munca omului de rând și își iau cât vor ei din ea.
Când politicienii nu au un simț moral băncile și corporațiile exploatează această slăbiciune. Investitorii străini nu vin în România ca sa ajute în vreun fel oamenii ci ca să ii exploateze. 
Sunt sigur că oamenii care trăiesc în zona Roșia Montană vor accepta să lucreze pentru aceștia atâta vreme cât nu vor avea nici o altă ofertă mai bună.

Lumea de mâine
Există o grabă în desfășurarea unor evenimente pe plan internațional care după logica mea pot sa aibă ca și scop o consecință tragică. Nu spun ca vor avea, dar parcă așa "miroase".
Până acum SUA nu a intrat în conflict direct cu Iran. L-au folosit pe Saddam Hussein în acest scop, iar dupa razboaiele dintre Iran și Irak Națiunile Unite au aruncat sancțiunile economice asupra Irak-ului, iar Statele Unite s-au alaturat deciziilor ONU în a condamna Irak-ului. Prin urmare Saddam Hussein avea toate motivele să se întoarcă împotriva SUA din moment ce a fost folosit ca și marionetă, iar pe urmă ca și țap ispășitor.
Iran-ul are un program nuclear despre care există incertitudinea dacă acesta cuprinde doar energie electrică sau și armament. În imediata apropiere se află Pakistan și China - două state între care există relații bune, dar care ambele posedă armament nuclear. Relații apropiate există și între SUA și aceste două state.
NATO extinde programul anti-rachetă, iar intre Israel si Iran sunt tensiuni politice care nu par a se sfarși în viitorul apropiat. România a amânat cumpărarea de avioane F16 din lipsa de fonduri, dar cu toată criza financiară SUA investește în continuare mulți bani în armament. Rămâne de văzut ce se va întâmpla, dar evenimentele par să se precipite:
Egipt, Libia și probabil Siria nu peste mult timp. Dar în final? Iran?

Timshel

Fragment din traducerea în limba română a romanului "La răsărit de Eden" scris de John Steinbeck. L-am citit cu mulți ani în urmă, dar evenimentele ultimelor zile m-au făcut să simt ca este important să dau jos praful de pe acest dialog:

"― Mi se părea că omul care a putut concepe această măreaţă poveste, trebuia să ştie exact ceea ce voia să spună şi că nu poate fi o confuzie în exprimare.
― Zici "omul". Deci nu crezi că e o carte divină, scrisă cu degetul de cerneală al lui Dumnezeu?
― Cred că mintea care a putut să gîndească această poveste a fost o minte curios de divină. Am avut şi în China cîteva asemenea minţi.
― Voiam doar să ştiu, spuse Samuel. Aşadar nu eşti totuşi prezbiterian.
― V-am spus că devin din ce în ce mai chinez. Dar să continui. Am plecat la San Francisco la sediul asociaţiei noastre familiale. Aţi auzit de asta? Familiile noastre mari au centre unde orice membru al ei poate primi ajutor sau îl poate oferi. Familia Lee este foarte mare. Se îngrijeşte de membrii ei.
― Am auzit de asta, spuse Samuel.
― Vă gîndiţi la lupta chinezilor împotriva sclaviei fetelor?
― Da, cred că da.
― E o mică diferenţă, spuse Lee. M-am dus acolo pentru că în familia noastră există un număr de domni bătrîni veneraţi, foarte învăţaţi. Sînt gînditori foarte meticuloşi. Un om poate pierde ani întregi cîntărind o frază a învăţatului pe care voi îl numiţi Confucius. M-am gîndit că ar putea exista experţi în ce priveşte sensul cuvintelor care ar putea să mă îndrume. Sînt bătrîni simpatici. Fumează două pipe cu opium după-amiaza şi asta îi odihneşte şi le ascute spiritul, şi stau toată noaptea cu mintea limpede. Cred că nici un alt popor nu a fost în stare să folosească cum trebuie opiumul.
Lee îşi înmuie limba în băutura neagră.
― Mi-am supus respectuos problema unuia dintre aceşti înţelepţi, i-am citit povestea şi i-am spus ce am înţeles din ea. În noaptea următoare, s-a întîlnit patru dintre ei şi m-au chemat şi pe mine. Am discutat povestea toată noaptea.
Lee rîse.
― Cred că e caraghios, zise el. Ştiu că n-aş îndrăzni să povestesc asta multor oameni. Puteţi să vă închipuiţi patru domni bătrîni, cel mai tînăr are acum peste nouăzeci de ani, apucîndu-se să studieze ebraica? Au angajat un rabin învăţat. S-au apucat să studieze de parcă ar fi fost copii. Caiete, gramatică, vocabular, fraze simple. Puteaţi vedea ebraica scrisă cu cerneală chinezească şi cu pensula! Scrisul de la dreapta la stînga nu-i deranja atît de rău cum te-ar deranja pe dumneata, pentru că noi scriem de sus în jos. Ei aveau simţul perfecţiunii! Au mers la rădăcina problemei!
― Şi tu? spuse Samuel.
― Eu m-am ţinut alături de ei, minunîndu-mă de mintea lor mîndră şi limpede. Am început să-mi iubesc rasa şi pentru prima oară am dorit să fiu chinez. La fiecare două săptămîni mă duceam la o întîlnire cu ei, şi aici, în camera mea, am scris pagini întregi. Am cumpărat toate dicţionarele ebraice cunoscute. Dar domnii cei bătrîni mi-o luau mereu înainte. Nu peste mult timp, l-au întrecut pe rabin; el a adus un coleg al său. Domnule Hamilton, ar fi trebuit să asistaţi la unele nopţi de argumentări şi discuţii. Ce întrebări, ce analize, ce judecată frumoasă, ce judecată minunată. După doi ani, am simţit că putem să ne apropiem de cele şaisprezece versete ale capitolului patru din Geneză. Domnii mei cei bătrîni simţeau şi ei că vorbele acelea sînt importante ― "tu îl vei stăpîni" şi "tu să-l stăpîneşti". Şi iată aurul extras din mineritul nostru: "Tu poţi să-l stăpîneşti. Poţi să stăpîneşti păcatul". Bătrînii domni au zîmbit, au dat aprobator din cap şi au considera că anii au fost bine folosiţi. Asta i-a scos şi din carapacea lor chinezească, iar acum studiază greaca.
Samuel spuse:
― E o poveste fantastică. Am încercat să te urmăresc şi poate mi-a scăpat ceva. De ce este atît de important cuvîntul acela?
Mîna lui Lee tremură în timp ce umplu ceştile delicate. Şi o bău pe a lui dintr-o înghiţitură.
― Nu înţelegi? strigă el. Traducerea populară americană le ordonă oamenilor să învingă păcatul, şi păcatul poate fi numit ignoranţă. Traducerea lui King James face o promisiune în "tu îl vei stăpîni", dînd să se înţeleagă că omul va învinge cu siguranţă păcatul. Dar cuvîntul ebraic, cuvîntul timshel, "tu îl poţi stăpîni" îţi dă o posibilitate de alegere. Poate că e cel mai important cuvînt din lume. Asta înseamnă că drumul este deschis. Dreptul de a alege revine omului. Pentru că dacă e adevărat "îl poţi stăpîni", este tot atît de adevărat şi că "nu-l poţi stăpîni". Nu înţelegi?
― Ba da, înţeleg. Înţeleg. Dar tu nu crezi că asta este o lege divină. De ce îi simţi atunci importanţa?
Lee răspunse:
― Am vrut să vă spun asta mai de mult. Am şi anticipat întrebările dumitale şi sînt bine pregătit. Orice scriere care a influenţat gîndirea şi viaţa unui mare număr de oameni este importantă. Există milioane de secte şi biserici care simt ordinul "tu să-l stăpîneşti", şi fac totul ca să-l asculte. Şi sînt alte milioane care cred în predestinare, "tu îl vei stăpîni". Nimic din ceea ce ar face nu ar putea opri destinul. Dar "tu poţi". Asta îl face pe om măreţ, îi dă ceva asemănător zeilor, pentru că în slăbiciunea şi murdăria lui, în uciderea fratelui lui, el are totuşi posibilitatea alegerii. Îşi poate alege drumul, poate lupta şi cîştiga. Vocea lui Lee era un cîntec de triumf.
Adam spuse;
― Tu crezi asta, Lee?
― Da. Da, cred. Este uşor ca din lenevie, din slă­biciune, să te arunci în braţele lui Dumnezeu spunînd: "N-am avut încotro; drumul era dinainte stabilit". Dar gîndeşte-te la măreţia alegerii. Îl face pe om, om. Pisica n-are nici o posibilitate de alegere, albina trebuie să facă miere. Nu este nimic divin în asta. Şi ce credeţi, domnii aceia bătrîni care alunecau uşor spre moarte, mai doresc acum să moară?
Adam spuse:
― Vrei să zici că chinezii aceştia cred în Vechiul Testament?
Lee răspunse:
― Bătrînii aceştia cred într-o poveste adevărată, şi îşi dau seama dacă o poveste e adevărată, atunci cînd o ascultă. Ei sînt criticii adevărului. Ei ştiu că cele şaisprezece versete sînt o poveste a omului în orice epocă, sau cultură, sau rasă. Ei nu cred că un om e în stare să scrie adevărul în cincisprezece versete şi trei sferturi şi să spună o minciună într-un singur verb. Confucius îi învaţă pe oameni cum trebuie să trăiască pentru a avea o viaţă bună şi fericită. Dar aceasta ― aceasta este o scară pe care să ajungi la stele. Lui Lee îi străluceau ochii. Niciodată nu trebuie să pierzi din vedere asta. Ea alungă de sub picioare slăbiciunea, laşitatea şi lenevia.
Adam zise:
― Nu ştiu cum ai putut să găteşti, să creşti băieţii, să mă îngrijeşti pe mine şi să mai faci toate astea.
― Nici eu nu ştiu, făcu Lee. Dar îmi fumez cele două pipe după-amiază, nici mai mult, nici mai puţin, ca bătrînii. Şi simt că sînt om. Şi simt că omul este un lucru foarte important ― poate mai important decît o stea. Asta nu înseamnă teologie. Nu sînt înclinat spre divinitate. Dar simt o dragoste nouă pentru acel instrument strălucitor, sufletul omenesc. Este un lucru frumos şi unic în univers. Este mereu atacat, dar niciodată distrus ― pentru că "tu poţi"."

Rest in peace

"If you live each day as if it was your last, someday you'll most certainly be right"
"Remembering that I'll be dead soon is the most important tool I've ever encountered to help me make the big choices in life, because almost everything - all external expectations, all pride, all fear of embarrassment of failure - these things just fall away in the face of death, leaving only what is truly important. Remembering that you are going to die is the best way I know, to avoid the trap of thinking you have something to lose. You are already naked. There is no reason not to follow your heart." - Steve Jobs

o melodie cu amintiri frumoase

Au trecut multi ani de cand am terminat liceul si parca ar fi fost recent. O melodie care imi aminteste de cursurile de dans de la clubul Constructorul

mulțumiri

Prin geam se-ntind cărările de nori
și timpul curge peste ei.
Copil eram burete nesecat.
Crescând am devenit o piatră aruncată
în amintirea apei unui râu de munte.

Eu - prizonier al rutinei - le mulțumesc artiștilor pentru florile micilor momente de libertate.

a nice song