fenomen

Astăzi am constatat că dacă aduni pe o suprafaţă delimitată de un contur închis mai mulţi oameni a căror trăsătură comună este prostia, considerând prostia iniţială ca fiind o constantă P şi inteligenţa iniţială o constantă Z, pe măsură ce numarul indivizior aflaţi pe acea suprafaţă creşte şi valoarea momentană a prostiei creşte semnificativ în timp ce inteligenţa există dar în formă aproape constantă (adică fără consum sau cu transfer minim de energie (cu alte cuvinte: nu se manifestă semnificativ sub nici o formă astfel încât să producă o modificare evidentă de stare a ansamblului)).
Fie X numărul corpurilor a căror valoare ţianică este P (unitatea de măsură pentru prostie este 1 Ţian = 1000 mŢieni (adică miliŢieni)) şi f ecuaţia ce descrie starea sistemului.
f= X*P+ Z/X.
f poate fi scrisă sub formă de număr complex pentru o separare mai clară a valorilor finale.
f'=(X*P)+(Z/X)*i
Partea reală caracterizează prostia sitemului în timp ce partea imaginară caracterizează inteligenţa sitemului.

Evident, conform acestei ecuaţii, valoarea ţianică a sistemului creşte direct proporţional cu numărul corpurilor, în timp ce valoarea inteligenţei sistemului se va modifica invers proporţional cu numărul corpurilor.

În concluzie, Domi avea dreptate când spunea (dacă îşi mai aminteşte): "Prostia se aude de departe..."