Inainte sa porneasca la drum avea impresia ca de aceasta data nu va fi casa asa cum ar fi fost ea mai frumoasa. Si-a chemat cu el un cioban. Acesta, fiindu-i prieten de nadejde nu a ezitat sa il petreaca. Mergeau impreuna, se bucurau impreuna si sufereau impreuna, dar si in suferintele cele mai mari si-au gasit curajul si puterea unul in ochii celuilalt, de aceea seninatatea nu se pierdea din ochii lor.
Seninatatea o pierzi numai in singuratate. Avea si o vorba ciobanul acesta: "Cine n-are batran sa-si cumpere". Spunea ca a ascultat si el de altii mai invarsta decat el cand nu stia unde sa mearga. Spunea ca fara ascultare nu poti sa traiesti nici de vrei... "Ca doara ce om prost tre' sa fii ca sa te duci cum te duce pe tine capu'? Cararile noastre o fost batucite de parintii nosti si de stramosii lor. Care s-or indiepartat ori s-o-ntors 'naintie sa sa rataceasca cu tatu, ori nu i-o mai vazut nime-n lume."
Au intrat deja in casa. Nu era nimeni acasa, iar el stia ca nu e asteptat. A trebuit sa astepte el. E parca un gol in sufletul omului cand afla ca nu il asteapta nimeni. Daca stie dinainte e mai usor, dar nici nu se poate bucura.
Au asteaptat in casa un timp. Au pleacat apoi sa ii caute pe cei pe care e greu sa ii mai gasesti fara sa te pierzi.
No comments:
Post a Comment